Pare-se că Netflix este bine pornit pe Oscaruri în acest an, chiar și pe scurtmetraje – The After.

O nominalizare la Oscar – Cel mai Bun Scurtmetraj.

Sinopsis

Dayo ( David Oyelowo ), este un om fericit pe toate planurile, soț și tată de fiică, plus o funcție importantă la locul de muncă, pe scurt – O viață absolut perfectă.

Însă, totul se schimbă când o mare nenorocire îl lovește din plin, oferindu-i o eternă și mare gaură în suflet.

Anii trec peste acesta, și îl regăsim ca șofer personal, pe un fel de Uber/Bolt, aș spune; iar un pasager special îi oferă un mic ajutor în trece peste traumă.

Execuție

Misan Harriman vă spune ceva?

Nu, n-are cum să vă spună ceva pentru că omu’ nostru se află la debutul său în materie de filme, înainte, acesta cochetând puțin și cu zona serialelor.

Iar soarta sau norocul, evident, noroc făcut și de mâna lui, l-a adus în pragul de a fi nominalizat la Oscaruri încă din pruncia meseriei.

Filmul are o durată de nici mai mult și nici mai puțin de 18 minute, și vă spun sincer, nu aveam mai mult de atât.

The After ne prezintă pe scurt, dar în același timp, și foarte profund obsesia noastră pentru muncă, pentru bunurile materiale, și despre cum ajungem să neglijăm ce avem mult mai de preț – familia, lucruri prețioase care ne pot fi luate cu atât de multă ușurință.

Abilitatea cu care a fost spusă povestea în 18 minute, este pur și simplu fenomenală, și aș spune că a reprezentat o adevărată provocare în a mă conecta la povestea personajului într-un timp atât de scurt.

David Oyelowo – cu scuzele de rigoare, chiar este un nume absolut necunoscut pentru mine, oferă o performanță fantastică, iar personajul lui – Dayo, simbolizează perfect definiția durerii, iar ca om, ca fiu de părinți m-am angajat foarte mult în această ” aventură „, prin care eroul încearcă să-și înfrunte trecutul.

Filmul este impecabil, fiecare cadru ascunde câte ceva, aș spune că întreg filmul reprezintă o bună radiografie a vieții, parcă fiecare cadru spune câte ceva.

Regia, tot ce ține de partea tehnică, pot spune că sunt excelente, chiar nu găsesc nimic de reproșat, și mă repet, vorbim despre un debut în zona filmului, iar produsul servit nu mi s-a părut a fi livrat de vreun începător în această artă.

Cât despre partea emoțională, niciodată n-am crezut că un film, și mai ales unu’ de nici 20 de minute, o să mă facă să plâng, iar cu acest aspect, pot spune că The After a bifat toate obiectivele pentru mine.

Notă

Aș vrea să lansez un mare pariu – Grijă mare cu acest Misan Harriman, eu unu’ îi văd un mare și strălucitor în această industrie a filmelor.

Chit că nu halesc Academia, aici, pot spune că au făcut o alegere înțeleaptă de a trimite acest scurtmetraj pe înalta scenă a industriei.

Când povestea unui film mă trece prin toate stările, și mai ales, mă face și să jelesc, dar și partea tehnică mă surprinde, atunci, n-am cum să nu-i ofer nota maximă.