#126 IMDB 

*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024

A început Classy Film Festival și am zis să dau o raită pe acolo, să văd cum stă treaba și la această ediție.

Așadar, Taxi Driver, aflat în regia mărețului Martin Scorsese.

SINOPSIS

Filmul urmărește povestea lui Travis Bickle (Robert De Niro), un fost pușcaș marin, izolat și tulburat psihic, care trăiește în New York-ul sumbru și decăzut al anilor ’70.

Suferind de insomnie cronică și profund alienat de societate, Travis își găsește un sens provizoriu lucrând ca taximetrist de noapte, conducând prin cele mai mizere și periculoase cartiere ale orașului.

Pe măsură ce se afundă tot mai mult în singurătate, începe să perceapă lumea din jurul său ca pe un spațiu corupt, degradat și demn de „epurare”.

Obsedat de ideea de a aduce o „curățenie” morală, Travis dezvoltă un interes obsesiv pentru Betsy (Cybill Shepherd), o tânără elegantă care lucrează pentru campania electorală a unui candidat prezidențial.

EXECUȚIE

Mai întâi a fost Joker, apoi restul a fost istorie!

Glumesc, deja-l văd pe Scorsese făcând spume la gură…

Dar vorbind serios – mai ales că am revăzut recent filmul lui Todd Phillips – pot spune clar că se simte inspirația din Taxi Driver în Joker. Ba chiar sunt scene care se pupă 1 la 1 cu opera unchiului Martin.

Filmul este o radiografie magistrală a portretului uman, atât din perspectivă psihologică, cât și fizică. Fiecare individ ascunde în el un colțișor întunecat.

Travis Bickle este un om care încearcă să scape de singurătate, de problemele sale de sănătate, mai ales cele interioare dar, din cauza neglijenței și indiferenței care îl înconjoară, nu primește niciun sprijin.

Astfel, într-un final, se prăbușește într-un hău infernal și se transformă, treptat, într-un monstru.

Pe scurt, protagonistul devine rezultatul unei societăți murdare și abjecte, care, în loc să ajute pe cineva aflat la ananghie, îl batjocorește sau, și mai grav, îi oferă „soluții” catastrofale.

Ha! Ce idee genială să-i dai un pistol unuia care e instabil psihic! Hmm, oare ce s-ar putea întâmpla?!?

În centrul filmului stă o tensiune morală profund ambiguă. Travis, paradoxal, se percepe pe sine ca un salvator. În mintea lui, „curățarea” orașului – fie prin protejarea inocenței (Iris), fie prin eliminarea „decadenței” – e un act de justiție.

Dar e o justiție pervertită, născută nu din empatie sau principii, ci din frustrare, respingere și neputință.

Relația cu Betsy e revelatoare: Travis încearcă să intre în lumea „curată”, burgheză, dar eșuează lamentabil pentru că nu-i înțelege regulile.

O duce la un film porno fără să înțeleagă de ce gestul e inacceptabil – nu din cinism, ci dintr-o inadaptare profundă. Iar când e respins, nu se retrage. Se radicalizează.

Scorsese construiește acest univers jegos și destrămat cu o minuţiozitate viscerală- Orașul e o oglindă a minții lui Travis: luminile pulsează agresiv, străzile sunt ude, murdare, sufocate de aburi, de zgomot – dar totodată e o tăcere interioară apăsătoare. 

Din punct de vedere actoricesc… orice cuvânt e de prisos.

Pentru mine, Robert De Niro face rolul vieții sale, mi se pare ireal că are doar o amărâtă de nominalizare la Oscar pentru această interpretare legendară.

De Niro nu joacă nebunia în mod teatral sau ostentativ, dimpotrivă – construiește un personaj interiorizat, tăcut, impenetrabil. Prăbușirea lui se simte în gesturi, priviri, ezitări, și nu în replici dramatice.

Faimoasa replică „You talkin’ to me?”, improvizată de el în fața oglinzii, a devenit o mostră clasică de improvizație perfect integrată în psihologia personajului.

Și, deși pare că că sunt vreun incult, mai ales că e a doua oară când revăd filmul, habar n-aveam că Jodie Foster e în Taxi Driver – celebra și marea actriță din The Silence of the Lambs.

La doar 12 ani, oferă o interpretare absolut tulburătoare în rolul lui Iris – fetița-prostituată prinsă într-o lume pe care nu o înțelege complet, dar în care a învățat să supraviețuiască.

Foster e fragilă și precoce în același timp, iar relația dintre Iris și Travis devine un alt pivot moral al filmului. Nu e de mirare că, la doar 12 ani, Jodie a primit nominalizare la Oscar.

NOTĂ

Doar 4 nominalizări la Oscar pentru această capodoperă monumentală?!
Sau, ca să vorbesc pe limba unchiului Scorsese: „Doar 4 nominalizări la Oscar pentru acest ABSOLUTE CINEMA?!”

Filmul este, în esență, o poveste despre monștri care se nasc din singurătate și indiferență, iar apariția lor este vina noastră.

Deși a fost lansat în 1976, mesajul său rămâne incredibil de actual.

Taxi Driver este un film care continuă să ardă, care nu îmbătrânește, pentru că vorbește despre ceea ce e profund tulburător în condiția umană urbană: că poți fi înconjurat de milioane de oameni și totuși să te simți complet invizibil – până în clipa în care devii violent, iar atunci, toți te privesc.