Tot regizat de John Carney, tot o plăcută surpriză – Sing Street.

Sinopsis

Povestea se învârte în jurul lui Conor ( Ferdia Walsh-Peelo ), un adolescent care se luptă cu problemele vieții de familie și presiunile sociale dintr-o școală dificilă.

În încercarea de a evada din realitatea sa gri și restrictivă, Conor își găsește refugiul în muzică.

Inspirat de videoclipurile muzicale ale vremii, Conor decide să formeze o trupă pentru a impresiona o fată misterioasă și enigmatică pe nume Raphina ( Lucy Boynton ).

Cu ajutorul unor colegi excentrici, inclusiv talentatul muzician Eamon, ( Mark McKenna ), Conor începe să scrie și să interpreteze melodii originale, fiecare reflectând visurile și aspirațiile sale de libertate și expresie personală.

În timp ce trupa lui Conor câștigă popularitate și încredere, el începe să își descopere propria voce și identitate, înfruntând provocările adolescenței, ale primei iubiri și ale unui mediu familial dificil.

Execuție

Fiind în aceași notă ca Once, filmul este extrem de simplu și banal, fără mesaje filosofice sau teme de vreo mare greutate intelectuală, doar povestea unui băiat care se îndrăgostește de o fată, iar acesta își face o trupă ca să impresioneze gagica, nimic dificil și complicat.

De asemenea, filmul este foarte realist, l-aș putea încadra la ceva gen de dramedie.

În primul rând, filmul livrează niște secvențe destul de triste despre marginalizare, despre modul în care unii oameni sunt priviți ciudat atunci când își doresc să fie diferiți, când nu se află în ” standardele înaltei societăți „, sau mai avem parte și de familii dezbinate, în care copilul este prizonier într-o casă unde scandalul la ordinea zilei.

Pe de altă parte, Sing Street vine și cu niște faze comice, mai ales când îl vedem pe Conor cum încearcă din răsputeri s-o cucerească pe Raphina, lucru prin care, am trecut toți băieții.

Muzica reprezintă universul lui Conor, nu doar că reprezintă cartea de joc principală în provocarea de a cuceri inima fetei, ci reprezintă și modul lui de exprimare, dar și cheia lui de libertate, sau mai bine spus propria lui casă, mai ales când cearta și scandalul părinților răsună non-stop.

Ce mi-a plăcut foarte mult, și mi-ar plăcea să văd în cât mai multe filme de genu’, a fost procesul de creație al pieselor.

Fie când văd un film sau citesc o bibliografie cu temă muzicală, am o boală axată pe tot ce ține de actul creativ, modul prin care s-a ajuns la piesa respectivă, cum s-a ajuns la solo-ul de chitară respectiv, și mai ales ce-a simțit autorul când a creat opera respectivă, pentru cine sau ce a scris-0.

Și că tot am adus în discuție muzica, coloana sonoră m-a uns pe suflet, fiind alcătuită preponderent din rockangeli, iar pentru un ascultător de rock ca mine, mi-a mers direct la suflet, dar mai mult mi-au plăcut piesele compuse de formația protagonistă.

Trebuie să recunosc, câteva melodii nu m-au dat pe spate, dar piesa ” To Find You ” mi-a activat direct glandele lacrimale, și deja am adăugat-o și în propriul playlist.

Actoria se prezintă foarte bine, nu știu ce baghetă sau joben magic are acest John Carney, dar omu are un simț al alegerii de distribuție de invidiat, ca și în cazul Once, avem parte de o distribuție cam necunoscută, fără nume mari, dar asta e doar o simplă remarcă, pentru tinerii sunt extrem de naturali și verosimili în rolurile lor.

Estetica vizuală a filmului joacă un rol crucial în crearea atmosferei, aici, paleta de culori, designul de producție și costumele contribuie la redarea ambianței anilor ’80. Fiecare detaliu vizual, de la afișele de pe pereți până la stilurile de coafură, ajută la imersiunea noastră în epoca respectivă.

Notă

Sing Street a fost un adevărat roller coaster emoțional, m-a făcut să râd, să zâmbesc, și chiar să plâng spre final, de asemenea, faptul că am reușit să adaug o piesă originală din această coloană sonoră în propriul playlist, îmi spune că filmul și-a îndeplinit toate obiectivele.

Într-un final, filmul ne îndeamnă să visăm până nu mai putem, iar într-o bună zi, cu multă muncă și pasiune, toate țelurile noastre care păreau fantezie în trecut, vor deveni realitate.

De asemenea, suntem îndrumați să fim diferiți, să fim diferiți în bine, să fim originali, să renunțăm la acest scârbos instict de turmă și să fim exact cum ne place.