Colegul de breaslă de la Cinemagie mi-a dat la provocarea lunară — Serbuan maut sau The Raid: Redemption.
Hai să vedem cum stă treaba prin Indonezia!
SINOPSIS
Un echipaj de polițiști este trimis să curețe un bloc-turn infestat de criminali, controlat de un temut lord al drogurilor.
Operațiunea, gândită ca o intervenție rapidă și discretă, se transformă într-o capcană mortală atunci când forțele de ordine sunt descoperite și rămân blocate în clădire.
Izolați la etajele superioare, fără sprijin exterior, polițiștii trebuie să lupte pentru supraviețuire împotriva unei armate de infractori înarmați.
Filmul devine astfel o confruntare intensă, claustrofobică, în care fiecare nivel al clădirii înseamnă un nou obstacol și o nouă bătălie.
EXECUȚIE
Un film care vorbește despre intrinsecul reverberațiilor homerice și mai ales despre eul euclidian plin de reminiscențe ezoterice.
E o meditație asupra entropiei rolurilor de gen, unde comicul și tragicul se contopesc într-o hermeneutică a disoluției identitare.
Aici, cineastul filmului traversează nu o simplă criză personală, ci o kenoză ontologică: vidul de sens al unei furii de grup care, deposedată de instrumentul său metonimic, se dezagregă în neantul unei identități deconstruite până la osul metafizic al ființei.
Ho! Haideți că am glumit. Vorbim despre genul de film care e total opusul filosofiei prăjite pe care am înșiruit-o adineauri. Adică vorbim despre o producție unde popcornul și cola intră la mațe așa cum trebuie.
Filmul durează sub 2 ore, iar undeva din minutul 10 până la final avem parte de o cavalcadă infernală de scene de acțiune care sunt absolut memorabile.
Acțiunea este brutală, dementă și extrem de sângeroasă, și da, din fericire, regizorul nu se sfiiește de rating. R-ul din rating este destul de bine îngroșat, așa că să vă așteptați la niște tsunami-uri de sânge care vă vor inunda ecranele.
Arsenalul este unul cât se poate de vast — pistoale, mitraliere, puști, apoi trecem și la arme albe precum cuțite sau un nunchaku adevărat, și nu în ultimul rând, mâini și tălpi goale, acolo unde artele marțiale își fac numărul.
Având în vedere că vorbim despre un film asiatic, e lesne de înțeles că montajul este extrem de reușit, mai ales când e vorba de scenele de acțiune. Nici vorbă de tăieturi rapide sau haotice. Avem parte de un show coregrafic de toată frumusețea.
Un lucru pe care l-am observat și mi-a plăcut destul de mult a fost structura scenariului tipică jocurilor video. Aici e vorba de etaje: cu cât avansează, cu atât gradul de dificultate crește.
NOTĂ
Ca o mică asemănare care m-a lovit — jocurile Call of Duty angrenate în acțiunea asiatică extremă.
Nu prea am ce să vorbesc mai mult despre acest film. Hai să fim serioși, doar nu o să mă pun să inventez niște teme filosofico-ancestrale la un film în care personajele se iau la pumni și pistoale de la primul până la ultimul minut.
Genul perfect de film numai bun de servit cu găleata de popcorn și sticla de băutură preferată.
