Nomadland, a fost câștigătorul ediției de Oscaruri din 2021, ieșind câștigătorul a trei nominalizări : Best Picture, Regie și Cea mai Bună Actriță în Rol Principal.

SINOPSIS

Povestea urmărește viața lui Fern ( Frances McDormand ), o femeie care, după pierderea soțului ei și colapsul economic al orașului ei din Nevada, decide să adopte un stil de viață nomad.

Fern își împachetează lucrurile într-o dubiță și pleacă într-o călătorie prin vestul Americii, trăind pe drum și acceptând diverse locuri de muncă sezoniere pentru a se întreține.

În timpul călătoriilor sale, Fern întâlnește alți nomazi care au ales să trăiască în afara convențiilor societății tradiționale, împărtășind povești despre libertate, pierdere și supraviețuire.

EXECUȚIE

Sincer vă spun, nici nu știu ce să scriu despre acest film…

Un film despre ceva, dar despre nimic, dar are ceva acolo simbolistic, hai că nici eu nu știu ce scriu aici.

Este genul de film în care dacă cineva te-ar întreba care este intriga ar fi greu să răspunzi, practic și teoretic, ai spune că urmărim o femeie timp de 108 minute în timp ce aceasta călătorește și își schimbă mult locul de muncă.

Pentru început, pe lângă acesta, doar The Father și Sound of Metal am mai văzut din filmele care au fost nominalizate în acel an, și dacă mă întrebați pe mine, aș fi mers pe The Father, dar cred că a fost o decernare și pe baza evenimentelor din pandemia Covid.

Chiar nu prea înțeleg scopul acestui film, și drept să spun, nu mi se pare că promovează cel mai sănătos stil de viață.

Da, înțeleg că poate o fi o alegorie asupra „ junglei ” din mediul corporatist, și despre eliberarea de sub gratiile acestui sistem și să alegem calea de a fi liberi.

La urma urmei, cam asta e viața, cam în aproape orice mediu dăm de o junglă, de un șef de trib nebun, dar dacă vrei să-ți câștigi de un trai decent, trebuie să călești si să înveți să te adaptezi la un asemenea mediu.

Aproape peste tot dăm de șefi nebuni dar asta-i viața, dar cât timp doar e nebun și-i place să fie cu gura mare, e agreabil, dar problema cea mare vine când avem parte de violență fizică și verbală, acolo fiind cu totul altceva și susțin – Bagă-ți ceva și pleacă de acolo!

Filmul arată și soarta unor persoane care n-au avut norocul să se nască în familii înstărite și au fost nevoite să alea calea muncii, dar și aici pot să vin cu un contraargument : Chiar cunosc niște persoane, mai exact fete, care vin din familii bogate și ce credeți? Nu stau pe banii părinților sau pe banii iubițelului, se duc și muncesc.

Într-adevăr, nu muncesc în fabrici sau uzine, dar parcă nu-i ușor să lucrezi ca educatoare și să ai atâția copii care să-ți urle în cap atâtea ore sau să lucrezi într-o bancă și să mai dai și de niște indivizi care să te ia la perpulis în fiecare zi.

Plus că, scenariul îi cam place să și romantizeze acest concept de trai super liber, vine cu câteva momente mai greuțe, dar hai să fim serioși, marea majoritate ar fi murit de foame și de frig în două săptămâni dacă și-ar fi pus în cap să o ia la pas de nebuni cu dubița prin țară.

Dialogurile sunt simple dar în același timp și profunde, lucru ce ar vrea să sublinieze că relațiile construite pe drum sunt scurte, dar veșnice și semnificative pentru o persoană, dar nimic nici aici care să mă atingă.

Ritmul este mai lent decât un cortegiu funerar, nu există un moment mai dinamic, mai tensionant, mi s-a părut că traiectoria narativă a fost actul II – actul II – actul II, atât.

Regia este impresionantă, nimic de comentat aici, Chloé Zhao ne aduce niște cadre superbe, aride, niște pustietăți unde cerul și pământul se contopesc perfect, unde frumosul albastru și violet din paleta de culori se aliniază cu tonul melancolic, că nu mi se pare nimic demn de marele premiu Oscar, asta-i altă parte.

Pe plan actoricesc, Frances McDormand face o treabă excepțională, oferind o interpretare cinstită, corectă, dar parcă un premiu acordat doar pe baza numelui.

Atenție! Joacă foarte foarte bine, dar nu mi s-a părut o performanță fenomenală, în care să spun – „ Da! A fost rolul vieții ei, a fost epică, doar ea putea să joace așa ceva ”, de exemplu cum a fost interpretarea din Fargo, aici, mi s-a părut o interpretare care putea fi executată de orice alt actor bun.

Apropo, pe lista scurtă se află Three billboards outside Ebbing, Missouri.

NOTĂ

Probabil o să par iar un mare incult și insensibil, dar aia e, n-am ce să fac dacă nu pot să gust astfel de producții care pentru mine sunt fără semnificație. Da! Pentru comunitatea nomazilor, e clar un MUST SEE.

Cu excepția actoriei bune și a regiei frumos creionate, nu prea găsesc alte argumente care să-mi arate că filmul este demn de premiul suprem.

Și sincer vă spun, dacă filmul ăsta era un scurtmetraj, fără nicio exagerare era o producție de nota maximă, dar să mi-o lălăi așa timp de aproape două ore, nu prea merge.

Pot să-i înțeleg motivația și scopul, dar pare mai mult o producție artistică doar de dragul de a fi artistică și atât.

Astfel, îl cataloghez cu multă indulgență cu puțin peste nota de trecere.