Continuăm aventura justițiarului Max printr-un sequel de senzație regizat de George Miller.

SINOPSIS

După evenimentele din primul film, Max Rockatansky (Mel Gibson) rătăcește singur prin deșertul australian, luptând pentru supraviețuire într-o lume haotică și violentă.

În timpul călătoriilor sale, el descoperă o mică comunitate de oameni care trăiesc în jurul unei rafinării de petrol improvizate, iar aceștia sunt constant atacați de o bandă de răufăcători conduși de tiranicul Lord Humungus, care dorește să pună mâna pe petrolul lor.

Max, inițial reticent, acceptă să ajute comunitatea să se apere și să scape cu rezervoarele de petrol. În schimb, i se oferă combustibil pentru a-și continua drumul. Pe măsură ce planul lor se conturează, Max devine din ce în ce mai implicat în lupta lor pentru supraviețuire.

EXECUȚIE

Față de la un buget destinat pentru o achiziție de o gumă Turbo, iată că sequel-ul primește o generoasă injectare de capital bucurându-se de un buget de aproximativ 3 milioane de dolari, surplus care se simte din plin, regizorul George Miller oferindu-ne un spectacol epocal de zile mari.

Ce este oarecum ciudat – Eșecul la box office. De la 100 de milioane de dolari, să ajungi să scazi la 23,6 de milioane este foarte ciudat, mai ales că, avem parte de sequel care s-a deplasat cu o treaptă în sus la aproape fiecare capitol, mai puțin la segmentul dramatic, aici, jelania disipându-se complet.

În Mad Max 2 : The Road Warrior, avem parte de o acțiune mult mai electrizantă și mai brutală, mașini mult mai turbate în design-ul acestora și o realizare tehnico – regizorală mult mai complex construită.

Chiar dacă au trecut 44 ani de la lansarea acestui film, pot spune că producția de față n-a îmbătrânit deloc urât, din contră, aș spune chiar că surclasează unele pelicule lansate în ziua de azi care au bugete de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de dolari

De asemenea, dacă-n prima parte ai aveam parte de dialog, aici, replicile pe foaia se scenariu se găsesc precum apa-n deșert sau stațiile de benzină din universal creat de George Miller, aici, totul axându-se strict pe acțiunea și interacțiunile non-verbale ale personajelor.

Și pentru că tot am amintit de acțiune, acest The Road Warrior este o demonstrație stelară a ce înseamnă efecte practice și o echipă monumentală de cascadori : ciocniri și dezmembrări ale autovehiculelor, lupte exemplar coregrafiate și explozii servite cu un foc cât se poate de real, nu ca-n ultimul film : Furiosa, acolo unde, mă repet, focul parcă e creat de o consolă Playstation 2.

Din punct de vedere cerebral sau uman, filmul are de pierdut, dar este un minus oarecum de înțeles, având în vedere evenimentele tragice petrecute în prima parte. Acum, povestea gravitează în jurul unui personaj care nu mai are nicio miză, degradat psihic și sufletește, iar disprețul față de antagoniști este unu` apocaliptic.

Că tot suntem la palierul aspectelor negative, trebuie să-l menționez și pe antagonistul principal – Lord Humungus, care nu m-a impresionat foarte tare, fiind lipsit de inteligența diabolică al lui Toecutter, personaj care reușește să te scârbească complet.

NOTĂ

Aidoma primei părți, nu prea sunt foarte mult de discutat, mai ales că filmul este servit pe o durată de aproximativ 90 de minute, timp scurt și livrat în treapta 6 a cutiei de viteze, așa că nici nu simțim când se termină pelicula.

Poate că am eu o părere mai nepopulară, dar sincer spun că am rezonat mai mult cu primul film, aspectul uman și dramatic atingându-mă mai mult față de aspectul bombastic și electrizant al acestuia, unde acțiunea este la tot pasul.

Așa că, la notare o să-l urc cu jumătate de treaptă față de Mad Max 1. Și mă repet, la toate capitolele este cu mult peste prima parte, dar prefer mai mult o poveste mai lentă, cu personaje construite, decât o producție bombastică cap coadă.

Sau cel mai probabil, nu am avut starea necesară pentru o producție 100% de acțiune.