Ne luăm costumul și plecăm la luptă pentru Iron Man 2.
SINOPSIS
Filmul continuă povestea lui Tony Stark ( Robert Downey Jr. ), care, după ce a dezvăluit lumii că este Iron Man, se confruntă cu noi provocări.
Tony se luptă cu presiunea guvernului și a altor organizații care vor să pună mâna pe tehnologia costumului său pentru uz militar. În același timp, el se confruntă cu probleme personale legate de sănătatea sa deteriorată din cauza reactorului arc care îi menține inima în viață.
În paralel, un nou inamic, Ivan Vanko ( Mikey Rourke ), apare pe scenă, dorind să se răzbune pe familia Stark pentru nedreptățile trecute. În plus, Tony trebuie să facă față rivalității cu Justin Hammer ( Sam Rockwell ), un alt fabricant de arme.
EXECUȚIE
Din păcate, filmul se află cam la ani lumină de prima parte, aici, producția se aseamănă-n mare parte cu cea a filmelor Transformers, ceea ce nu-i deloc un semn bun.
În primul rând, povestea este extrem de șubredă, iar Jon Favreau împreună cu scenariștii pare-se că au avut ce simptome de alzheimer, nu de alta, dar au uitat complet de construcția meticuloasă al lui Tony Stark.
Dacă la finalul primului film aveam parte de un Tony Stark mai matur, mai înțelept, uns cu toate alifiile, trecut prin toate greutățile, acum, refacem cunoștință cu același cocalar, afemeiat, imatur grandoman de la începutul acestei povești.
Și-n esență, filmul nu are nimic special, fiind mai mult o rampă pentru întregul univers, din acest film, îl cunoaștem mai bine pe Nick Fury ( Samuel L. Jackson ), Black Widow ( Scarlett Johansson ) și pe camaradul Rhodes ( Don Cheadle ).
Actoria este la același nivel, adică una bună și cinstită, evident că RDJ își joacă rolul la perfecție, dar caracterizarea lui din acest film m-a lăsat cam rece, abia spre final o ia pe cărarea bună.
Antagonistul jucat de Mikey Rourke nu-i vreo mare mâncare de pește, n-are nimic memorabil, aș spune că Mikey își reia puțin din rolul din The Wrestler, dar repet, nimic care să rupă norma, iar la fizicul actual al acestuia, doar personaje negative poate să joace.
Ca film de sine stătător, Iron Man 2 își face treaba, acțiunea crește exponențial față de prima parte, iar acum că mai toată lumea a pus mâna pe tehnologia lui Stark, realizați ce spectacol de focoase și explozii ne așteaptă.
Ca să nu mai zic de intrarea în scenă a domnișoarei Black Widow care pe lângă profundele sentimente de dragoste care sunt stârnite atunci camera este în direcția acesteia, tot ea ne oferă un show demențial de luptă corp la corp în care se lasă cu multe fracturi și vânătăi.
Și apropo, poftim aici personaj feminin puternic construit cum trebuie, așa se face!
Pe palier dramatic, filmul nu mișcă, să zicem poate că relația dintre Tony și regretatul său tată este mai mult exploatată, dar sunt de părere că acolo se putea lucra mai mult pentru a crea cu adevărat un mic șoc emoțional care să mă lovească.
De asemenea, continuă relația jucăușă dintre Tony și Pepper, relație care se putea concretiza încă din primul film, dar ce să faci dacă Tony a luat-o iar pe arătură și se aruncă cu botul în fața primei femei crăcite care-i apare în față.
Coloana sonoră este la înălțime, riff-urile și solo-urile de chitară sunt la fel de perfecte ca-n prima parte, doar că de data asta, ritmurile de rock sunt livrate din partea legendarilor australieni AC/DC.
Sincer, cred că cea mai mare problemă a filmului a fost că acesta a fost mult prea încărcat, probabil ar fi trebuit cam încă o jumătate de oră-n plus, ritmul fiind extrem de inconstant și de incoerent, adică totuși – Ba vrei să-mi vorbești despre viitoarea echipă de supereroi organizată de S.H.I.E.L.D, ba vrei să-mi zici de problemele lui Stark, ba de relația lui cu Peper, ba despre problemele și motivațiile lui Vanko, ba despre ce secrete ascundea tatăl lui Stark.
NOTĂ
Repet, ca film de sine stătător nu este vreo pagubă monumentală, și nici dacă îl conectăm la MCU nu-mi vine să-mi rup părul din cap din cauza nervilor.
Cu o jumătate de oră-n plus putea să iasă ceva mai omogen și mai coerent, mai mult, filmul pare o extensie cam ieftină a primului film, multe lucruri putând să se rezolve din acea primă parte.
Astăzi sunt indulgent și mă gândesc să-i trag o notă de 7 în dosar.
