Johnny Depp în rol principal și Tim Burton la postul de regizor – o combinație tăios de magnifică pentru acest Edward Scissorhands.

Sinopsis

Pare a Frankenstein dar nu e, premisa filmului gravitează în jurul un om artificial numit Edward ( Johnny Depp ), care a fost creat de un inventator ciudat (interpretat de Vincent Price) și care are foarfece în loc de mâini.

După moartea inventatorului său, Edward rămâne singur în castelul său izolat, până când o vânzătoare de cosmetice numită Peg Boggs ( Dianne Wiest ) îl descoperă.

Peg decide să-l aducă pe Edward în lumea ei urbană aparent perfectă. Cu toate acestea, Edward trebuie să învețe să se integreze în societate, iar munca lui de tăiere a gardurilor și a arbuștilor îl transformă într-o atracție locală. El se împrietenește cu familia Boggs, inclusiv cu fiica lor, Kim ( Winona Ryder ), și descoperă o lume plină de emoții și culori, față de viața sa solitară din castel.

Cu toate acestea, Edward se confruntă și cu dificultăți și bariere sociale, în special atunci când este acuzat de fapte pe care nu le-a comis.

Execuție

Tim Burton a menționat că inspirația pentru Edward Scissorhands a provenit din propria sa copilărie și din sentimentul de a fi un outsider. El a vorbit despre propriile sale experiențe ca fiind diferit și despre sentimentul de izolare pe care l-a simțit în perioada sa de creștere.

În plus, Burton a spus că a vrut să creeze un personaj care să fie complet diferit, un fel de Frankenstein modern sau o reinterpretare a unui povești asemănătoare. Astfel, ideea unui om cu foarfece în loc de mâini a apărut ca un element iconic și unic care a dat naștere întregii povești.

Revenind la film în sine, vă spun sincer, cred că sunt vreo 5 personaje din cinematografie pentru care am avut un atașament atât de profund, iar printre acestea se numără și personajul lui Johnny Depp – Edward.

Interpretarea lui este una de nivel stratosferic, stelar, pur și simplu performanța lui merită toate adjectivele și atributele existente, iar faptul că Academia nu i-a oferit măcar o nominalizare mă înspăimântă grav.

Edward Scissorhands…o creație…un produs neterminat făcut de un inventator, tatăl său. Iar când tatăl lui moare este lăsat singur în conac să se descurce singur și să descopere lucruri singur, fără nicio îndrumare.

Deși a avut foarte puține replici în acest film, mai puțin de 100, expresiile faciale și acțiunile lui vorbeau tare. Fiecare detaliu pe care l-a oferit personajului său a fost atât de perfect și precis.

Când Edward examinează patul cu apă și ia prima înghițitură de mâncare, sau la început când face prima sa plimbare cu o mașină în oraș; doar expresia de pe chipul lui când a ajuns în sfârșit să vadă cum arată lumea exterioară este de o pură genialitate.

Cu inima sa mare și dorința de a se integra într-o lume străină pentru el, Edward devine metafora perfectă a diferenței și a singurătății. Aici, Burton explorează teme complexe precum izolarea, dorința de acceptare și lupta pentru a fi înțeles într-o societate ce se teme de ceea ce este diferit.

Și dacă vorbim despre o producție marca Tim Burton, este imposibil să nu abordăm partea de regie, iar aici, partea tehnică joacă un rol crucial, prin abordarea regizorală distinctivă a lui Tim Burton, care îmbină abil elementele de basm cu realitatea sumbră și melancolică.

Culorile pastelate ale suburbiei contrastând cu tonurile închise și întunecate ale castelului lui Edward subliniază diferențele dintre cele două lumi și subliniază izolarea și neînțelegerea, iar tot aici, trebuie să aducem acolade și echipei de machiaj care a meșteșugit un produs cutremurător de bun, drept urmare, s-au ales și cu o nominalizare la Premiile Oscar.

Pelicula ridică întrebări puternice despre natura umană și complexitatea societății. Este un elogiu adus celor care sunt considerați „diferiți”, subliniind frumusețea unică a fiecărei persoane și necesitatea de a fi toleranți și empatici față de cei care nu se pot integra perfect în tiparele sociale.

Cât despre aspectul emoțional, filmul a reușit să-mi zgârie cu brio canalele lacrimale, iar aici mă leg de final care o să mă facă să privesc cu ochi diferiți ninsoarea, și chiar și pe parcurs, mai avem parte de niște momente înduioșătoare.

Notă

Este un basm gotic întortocheat și sofisticat, cu o doză de comedie și o bună lecție de moralitate. Deși este un film de familie, numa’ bun servit de Crăciun, nu este chiar pentru copii – unele lucruri de acolo chiar m-au șocat, și vorbim despre un băiat la 20 de ani, deci nu prea consider că este adecvat pentru prichindei.

La final, filmul ne amintește că frumusețea se află în diversitatea lumii noastre. Prin povestea lui Edward, Tim Burton ne provoacă să reflectăm asupra modului în care tratăm și acceptăm diferențele. El ne arată că izolarea și respingerea pot fi rezultatele unei societăți care nu este dispusă să îmbrățișeze ceea ce este neobișnuit sau diferit.