Prin 2017, al nostru C. Nolan o apucă pe calea războiului, dar cel mai important lucru este că vine cu prima sa producție filmată în format IMAX, mă rog, filmată pe alocuri, nu în întregime așa cum a fost în Oppenheimer. Evident, astăzi vorbim despre Dunkirk, așa că bun venit la seminarul de istorie predat de Christopher Nolan.

Sinopsis

Filmul are loc în anul 1940, în timpul celei de-a doua confruntări mondiale, când forțele aliate (britanice, franceze și belgiene) sunt înconjurate de forțele germane pe plajele orașului Dunkerque, Franța. Cu trupele lor împresurate și în pericol, aliații trebuie să găsească o cale de a evacua aproximativ 400.000 de soldați în siguranță către Marea Britanie.

Nararea filmului este structurată în trei linii temporale distincte, care se desfășoară pe uscat, pe mare și în aer. Aceste linii temporale se intersectează în moduri neașteptate pe parcursul filmului.

Pe uscat, un tânăr soldat britanic numit Tommy (interpretat de Fionn Whitehead) încearcă să supraviețuiescă în mijlocul haosului și să găsească o modalitate de a se îmbarca pe una dintre navele de evacuare.

Pe mare, un bărbat numit Dawson (interpretat de Mark Rylance) pleacă împreună cu fiul său și cu un tânăr ajutor pentru a salva cât mai mulți soldați din apă folosind propria lor barcă mică.

În aer, îl avem pe aprigul pilot britanic ( interpretat de Tom Hardy ) care luptă împotriva avioanelor germane în încercarea de a proteja navele de evacuare de atacuri aeriene.

Execuție

În primul rând, trebuie să remarc utilizarea limitată a dialogurilor. Aici, Nolan se bazează pe expresiile faciale, pe acțiuni și pe limbajul corpului pentru a comunica emoții și informații. Această abordare subliniază caracterul visceral al experienței de război și ne transmite stresul și haosul într-un mod cât se poate de direct.

Dunkirk este un film despre război, despre evenimentul în sine, nu despre oameni, de data aceasta, Nolan a decis să aprofundeze mai mult povestea în sine, sau mai bine zis, semnificația războiului, decât poveștile personajelor. Și până la urmă, cam așa e, toți soldații arată la fel, toți sunt speriați, toți sunt tăcuți, toți sunt în pericol, chiar dacă pe parcurs există unele momente mai dramatice, spre uimirea mea, și a multora, nu prea reacționezi, nu ai niciun sentiment pentru cineva.

Filmul arată impactul devastator al războiului asupra vieților și psihicului uman. Personajele trăiesc sub constanta amenințare a pericolului și a traumei, iar filmul explorează modul în care războiul poate afecta emoțional și mental oamenii.

De asemenea, filmul explorează reacțiile umane variate în timpul crizelor majore. De la curajul și devotamentul la teamă și panică, filmul arată o gamă largă de răspunsuri umane în fața situațiilor extreme.

Să vorbim despre raportul efecte practice/speciale?

Filmul este unu’ autentic, extrem de veridic, pur și simplu simți că ești în mijlocul tranșeelor sau prin norii luminați de focuri. Una dintre cele mai impresionante utilizări ale efectelor practice în film este reprezentată de scenele aeriene, în special cele cu avioanele Spitfire. S-a ales să se folosească avioane reale și să filmeze scenele în aer cu pilotaj real, evitând în mare măsură utilizarea CGI-ului, mda…..Nu-i vreo mare șmecherie, nu-i așa?😉

Să nu uităm și de partea de recuzită unde s-au folosit ambarcațiuni reale și a unele nave vechi pentru a recrea cu exactitate evacuarea de la Dunkerque, plus întreg filmul filmat la locație.

Care a dat sunetul în blană? Aloooo, dă bă sunetul mai încet! Eh, aici vine piesa de rezistență. De la Dunkirk încoace, multă lume se plânge de sunetul din sală, și asta doar la filmele lui Nolan. Păi dacă asta e decizia lui, ce să-i facem?

Sărim cât ai spune poc peste coloana sonoră orchestrată de maestrul Hans Zimmer, compozițiile lui fiind de-a dreptul colosale dar și foarte înspăimântătoare, însă vreau să pun mai mult accent pe efectele sonore.

La fel ca în cazul Oppenheimer, îmi place să spun că sunetul este un personaj în sine, folosirea într-un mod extrem a sunetului ajută la transpunerea privitorului în lumea filmului. De la ritmul accelerat al coloanei sonore și utilizarea unor sunete inedite, precum ceasul ticăind, adaugă o dimensiune temporală și tensionată filmului. Sau sunetele de împușcături, de bombardamente,tunetele exploziilor, zgomotele avioanelor de luptă și țipetele soldaților, toate acestea deranjând privitorul, de-al face să se simtă inconfortabil, transmițând starea de haos și anxietate din mijlocul războiului.

Notă

Filmul cu care Nolan a fost atât de-aproape să pună mâna pe Oscar, într-adevăr, Dunkirk a primit trei statuete pentru sunet, coloană sonoră și editare. Poate 2024 o să fie anu’ Nolanian, dacă nici pentru Oppenheimer nu-i acorzi Oscar-ul pentru Regie sau Best Picture, atunci, nu știu când să-i mai acorzi.

Cât despre film în sine, acesta este o adevărată lecție de istorie și o explorare profundă a naturii umane în mijlocul adversităților, a valorilor umane în timpul crizelor și a modului în care oamenii reacționează și se conectează în fața pericolelor majore.