Pentru programul horror mergem pe continentul America Centrală, mai exact Mexic.

Iar când spui Mexic, automat spui și marele cineast – Guillermo del Toro.

SINOPSIS

Acțiunea filmului se desfășoară în Mexic și începe cu descoperirea unui dispozitiv străvechi cunoscut sub numele de Cronos, creat în secolul al XVI-lea de un alchimist.

Dispozitivul are forma unui gândac mecanic aurit și conține un mecanism complex care, atunci când este activat, oferă utilizatorului viață eternă, dar cu un preț.

Povestea se mută în anii 1990, când Jesús Gris ( Federico Luppi ), un bătrân anticar, descoperă accidental dispozitivul într-o statuie veche din magazinul său.

Fără să înțeleagă pe deplin puterea artefactului, el îl activează, iar dispozitivul îi înfige un ac în piele, oferindu-i vitalitate și tinerețe. Pe măsură ce continuă să folosească Cronos, Jesús devine din ce în ce mai dependent de el, începând să dezvolte o sete incontrolabilă de sânge.

Între timp, un industriaș bolnav pe nume Dieter de la Guardia (Claudio Brook), care cunoaște secretele Cronosului, îl trimite pe nepotul său, Ángel ( Ron Perlman ), să recupereze artefactul pentru a-și prelungi propria viață.

Iar când Jesús refuză să renunțe la Cronos, începe un conflict mortal între el, familia sa ( inclusiv nepoata sa, Aurora), și familia De la Guardia.

EXECUȚIE

Hai să vă zic o șmecherie, acest Cronos este chiar filmul lui de debut, și trebuie să recunosc că deși vorbim despre primul pas în cinematografie, primul lui produs a fost extrem de îndrăzneț, și chiar și reușit.

De la Blade II nu l-am mai discutat pe multiplul câștigător de Oscar, și ce ocazie mai bună decât acum pentru a vorbi despre unu dintre maeștrii macabrului artistic.

Ce-i drept, Cronos nu este un film horror în adevăratul sens al cuvântului, singurele elemente ale acestui gen sunt atmosfera întunecată și plină de mister, plus câteva elemente mai gore, nimic care să te facă să nu mai dormi noaptea sau cine știe ce alte aspecte tulburătoare.

Și că tot l-am pomenit în prezentarea sinopsis-ului, aici îl vedem pe Ron Perlman – marea feblețe a regizorului Guillermo del Toro, care după acest film, împreună au făcut show în celebrele Blade II și evident, superba duologie Hellboy.

Tema centrală a filmului este obsesia umană cu nemurirea și dorința de a sfida limitele naturale ale existenței. Del Toro explorează aceste teme folosind elementele de horror și fantezie pentru a construi o atmosferă de neliniște și introspecție.

Dispozitivul Cronos nu este doar un simplu mecanism de întinerire, ci o metaforă complexă pentru tentația eternității și felul în care oamenii sunt dispuși să-și sacrifice umanitatea pentru a se agăța de viață.

Jesús Gris este inițial un personaj nevinovat, un bătrân care își duce viața modestă în liniște.

Însă odată ce descoperă puterea dispozitivului, el devine o personificare a conflictului intern dintre dorința de viață și teama de moarte.

Filmul se transformă într-o alegorie despre modul în care dorința de nemurire poate corupe chiar și pe cei mai puri, ademenindu-i să-și sacrifice propria umanitate în schimbul unui timp suplimentar.

Deși Jesús nu devine un monstru în sens clasic, tranziția sa spre dependența de Cronos reflectă un proces lent de pierdere a identității și de transformare a sinelui.

În mijlocul evenimentelor supranaturale, interacțiunile lor oferă filmului o notă de umanitate profundă și de tandrețe, iar această notă este portretizată prin relația Jesús – Aurora.

Aurora este un copil tăcut și introvertit, dar atașamentul său față de bunicul său oferă un contrast puternic față de corupția morală care înconjoară puterea dispozitivului, iar de-a lungul filmului, vedem cum Aurora devine tot mai preocupată de transformarea lui Jesús, dar rămâne fidelă afecțiunii pe care o are pentru el.

NOTĂ

Așa cum am spus și-n începutul recenziei, nu avem de-a face cu un horror în adevăratul sens al cuvântului, intră mai mult în genul de mister, aventură cu accente mai întunecate, dar mă rog, din cercetările mele, pentru continentul central american ăsta a fost cel mai acătării film horror.

Deși este un film complex, în același este destul de simplu în abordare, nu pot spune că am rămas marcat după ce-am vizionat această producție.

Guillermo del Toro creează o poveste care transcende horror-ul clasic, îmbinând elemente supranaturale cu un comentariu profund despre fragilitatea umană și despre ceea ce ne definește esența.