#54 IMDB
Bineînțeles că recenzia cu numărul 200 trebuia încununată cu un film legendar – City Lights, jucat, scris, regizat și ” muzicalizat ” de legendarul Charlie Chaplin.
Sinopsis
Povestea urmărește aventurile unui vagabond ( Colosalul Charlie Chaplin ), care hoinărește prin lume încercând să-și găsească un rost.
Însă, într-o zi, destinul îl bate peste umăr iar acesta întâlnește o florăreasă ( Virginia Cherrill ), o femeie frumoasă și inocentă de care se îndrăgostește până peste cap, doar că, din păcate, aceasta a avut ghinionul de a se naște oarbă, însă pentru al nostru ștrengar acest fapt nu este o problemă.
El face tot posibilul să o ajute pe această femeie și să îi ofere sprijinul necesar, fie cel material sau cel sentimental, chiar dacă asta înseamnă să se confrunte cu diverse obstacole și situații comice sau de viață și moarte.
Execuție
Bun venit în 1931, o perioadă în care filmele sonore începeau să prindă amploare, iar cele mute să devină istorie, dar noroc cu un colos precum Charlie Chaplin care sub formă de protest continua să producă astfel de filme mute, sau mă rog, semi-mute.
Spre rușinea mea, acesta a fost primul contact cu Charlie Chaplin, evident că știam că a fost un monument istoric, dar nu mi-am dat seama că a fost atât de mare – Pentru propriile tale să fii : producător, actor principal, regizor, scenarist și chiar compozitor muzical – ZEU ABSOLUT.
Totuși, vorbim despre omul de film care a avut cel mai lung standing ovation din istoria Academiei, de 12 minute, în 1972 când a câștigat Oscarul Onorific pentru întreaga sa viață și pentru influența sa asupra industriei.
Ne întoarcem la City Lights, unde am avut așteptări total necunoscute, pentru că nu știam la ce să mă aștept de la o comedie / dramă mută, unde nu există dialog, unde totul ține de expresivitatea actorilor.
În primul rând, filmul ăsta este imposibil să nu te bine dispună, toate pățaniile, grimasele dar și muzica bine orchestrată, toate acestea conduc la un dulce ambient aducător de zâmbete și de râsete.
Începuse greu filmul pentru mine, mai ales pe acest aspect comic, chiar mă gândeam că o termin acest film fără vreun chicot sau ceva de genu’, dar când încep tărăboaiele comice, ei bine, unele dintre acestea m-au crăcit de râs, și toate acestea printr-o bună coregrafie a scenelor și o expresivitate uluitoare.
Să vă vorbesc despre celebra scenă din meciul de box? Despre fazele premergătoare ale meciului respectiv? Cuvintele sunt de prisos, pur și simplu – Pură artă.
În al doilea rând, filmul lovește puternic și pe palierul dramatic, iar aici totu’ se concentrează pe relația acestuia cu florăreasa oarbă, iar acest segment al producției reprezintă o adevărată lecție de viață despre ce înseamnă cu adevărat a fi om, a iubi cu adevărat și despre simplitate.
Al nostru Vagabond nu se înlătură de la nimic, nu contează că-și riscă viața, nu-i pasă de consecințele faptelor sale, nu-i pasă că-i ultimul sărac, tot ce-și dorește este să facă un suflet să fie fericit, nimic mai mult.
Iar dacă cineva îmi spunea că un film mut o să mă facă să bocesc ca un copil mic, cel mai probabil i-aș fi dat cu o mătură peste cap, iar aici fac referire la finalul istoric al acestui film.
La capitolul tehnic nu am multe de spus, totuși, vorbim despre anii 30′, evident că avem de-a face cu o droaie de erori tehnice, cu faze trase la indigo, cu anumite elemente de recuzită vizibile, dar nu sunt atât de nebun să mă leg de aceste aspecte, mai ales la o asemenea poveste plină de inimă și suflet, cât mai ales dintr-o asemenea perioadă.
Notă
Cu această serie în care iau la puricat Top-ul 250 IMDB, mai am încă 4 filme cu Charlie Chaplin ( Modern Times, The Great Dictator, The Kid și The Gold Rush ), iar asta doar mă încântă.
Cât despre City Lights, clișeic sau nu, filmul este o capodoperă fantastică, care te trece prin toate stările posibile, și repet, fără a fi scos vreun sunet din graiul actorilor.
Chiar nu mă așteptam să fiu lovit de către acest film, mă așteptam să experimentez doar o comedie banală și învechită, și da, am spus prostii și-mi asum înjurăturile primite.
O poveste veche de 93 de ani, dar cu un mesaj atât de actual și servit cu o lecție atât de impresionantă, mai exact : Să știm să fim oameni cu adevărat, și că pacea, liniștea sufletească și iubirea sunt cele mai de preț lucruri în viață, nu obiectele materiale și superficiale.
