#186 IMDB
*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024
Ca orice cinefil adevărat, a trebuit să bifez, în sfârșit, mult prea lăudata peliculă – Ben-Hur (varianta din ’59, bineînțeles).
Hai să vedem dacă filmul se ridică pe măsura aplauzelor.
SINOPSIS
Acțiunea filmului Ben-Hur este plasată în Iudeea secolului I și urmărește destinul lui Judah Ben-Hur (Charlton Heston), un prinț evreu a cărui viață este distrusă de trădare și de ocupația romană.
Reîntors în Ierusalim, Judah se reîntâlnește cu prietenul său din copilărie, Messala (Stephen Boyd), devenit ofițer roman. Relația dintre cei doi se rupe rapid, pe măsură ce loialitatea față de Roma intră în conflict cu identitatea și demnitatea evreiască.
În urma unui incident nefericit, Judah este acuzat pe nedrept de atentat împotriva autorităților romane. Ca pedeapsă, el este trimis să vâslească pe o galeră, iar mama și sora sa sunt aruncate în închisoare.
Condamnat la o viață de sclavie, Judah își pierde totul, dar își păstrează dorința de răzbunare.
EXECUȚIE
Așadar, opera lui William Wyler, care a ras Academia de fața pământului, câștigând 11 Premii Oscar.
Oricum, nu mai are rost să stric suspansul – Ben-Hur este o capodoperă nucleară. Iar aici aș putea închide comentariul, însă trebuie să scriu câteva cuvinte despre acest film.
Ben-Hur și Lawrence of Arabia – două filme care, dacă ar fi transpuse 100% organic în timpurile actuale, fără nicio exagerare, ar însemna cele mai scumpe producții din toate timpurile.
Iar aici aș include figurație de ordinul zecilor de mii, camere IMAX de 70 mm pe peliculă, costuri stratosferice pentru design (locații, costume și alte piese de acest tip).
Așadar – ce și cum stă treaba despre acest FILM DE 4 ORE?
Una dintre marile epopei ale cinematografiei clasice hollywoodiene, dar forța sa nu stă doar în amploarea spectacolului sau în dimensiunea tehnică impresionantă, ci în construcția unei povești morale despre ură, credință și mântuire.
Filmul folosește istoria și religia nu ca decor pasiv, ci ca fundal viu pentru transformarea interioară a unui personaj care traversează extremele condiției umane.
Dacă ar fi să rezum acest film prin câteva cuvinte-cheie, acelea ar fi: cruzime, chin, brutalitate.
Filmul se construiește în jurul prăbușirii și reconstrucției lui Judah Ben-Hur (Charlton Heston).
De la statutul de prinț evreu respectat, Judah este aruncat în sclavie printr-o trădare venită nu de la un străin, ci de la cel mai apropiat prieten, Messala.
Această trădare este esențială pentru film, deoarece nu reprezintă doar o ruptură personală, ci simbolizează conflictul dintre puterea imperială și identitatea individuală, dintre dominație și demnitate.
Judah Ben-Hur întruchipează demnitatea individuală și rezistența morală. El este omul care refuză să se definească prin forță și dominație, chiar dacă este zdrobit de ele.
La început, Judah este un aristocrat sigur pe poziția sa, dar experiența sclaviei și a nedreptății îl transformă într-un om condus de ură.
Practic și teoretic, din punct de vedere simbolic, Judah reprezintă omul asuprit de istorie sau victima sistemului meschin.
Messala este opusul perfect. El reprezintă puterea imperială, ordinea impusă și ambiția lipsită de compasiune. Deși pornește dintr-o prietenie autentică, Messala alege Roma, disciplina și dominația ca valori supreme.
Din punct de vedere vizual, rămâne un spectacol fără egal, de proporții cu adevărat epice, un reper care a definit cinema-ul la nivel mondial și a redefinit ce înseamnă MONUMENTAL într-un film.
Dimensiunea cadrelor este copleșitoare. Decorurile masive, construite fizic, fără artificii digitale, oferă un sentiment autentic de greutate și realitate. Orașele, arenele și galerele sunt spații vii, iar datorită magnitudinii lor, oamenii par niște siluete minuscule în mișcare.
Toate acestea se contopesc cu o regie despre care ar trebui să se scrie pagini de istorie, o regie plină de respect, dar și de multă brutalitate.
Scenele cu galerele romane sunt primele care impun această scară monumentală: corăbiile masive, rândurile nesfârșite de sclavi legați de vâsle și ritmul inuman al bătăilor de tobă transformă marea într-un spațiu al opresiunii absolute.
În contrast, peisajele oferă filmului respirație și dimensiune mitică. Deșerturile, orașele antice, drumurile prăfuite și spațiile sacre sunt filmate larg, cu respect pentru tăcere și lumină.
Pur și simplu, fiecare imagine pare că are câte o poveste de spus.
Evident că n-am cum să nu amintesc de acea scenă din Colosseum, care este un reper istoric mondial. Cum să filmezi o asemenea scenă de acțiune în anii ’50? Nu știu.
Pe palier actoricesc, cuvintele sunt de prisos.
Charlton Heston construiește un Judah Ben-Hur dominat de demnitate și intensitate interioară. Jocul său este sobru, fizic, dar și profund emoțional.
Privirea, postura și tăcerile transmit mai mult decât replicile, urmărind transformarea personajului de la aristocrat sigur pe sine la sclav, apoi la om mistuit de ură și, în final, la ființă capabilă de iertare.
În colțul opus al ringului îl avem pe Stephen Boyd, care, în rolul lui Messala, oferă o interpretare la fel de impunătoare. El nu joacă un antagonist simplu, ci un om sedus de putere, disciplină și control.
Singurul punct în minus ar fi montajul deficitar. Sunt foarte multe momente în care avem parte de niște salturi bruște și lipsite de logică: într-un cadru îl avem pe Judah jelind de mama focului, apoi, în cadrul următor, îl vedem schimbat la 180 de grade.
Nu sunt multe momente de acest tip, dar sunt câteva și sunt sesizabile.
Dar vă dați seama că nu o să spânzur acest film pentru așa ceva; până la urmă, vorbim de anii ’50.
NOTĂ
Un reper absolut al cinematografului epic, un film care îmbină spectacolul vizual de proporții monumentale cu o poveste profund umană.
Dincolo de galerele impunătoare, luptele pe mare, peisajele vaste și celebra cursă de care, filmul își găsește adevărata forță în temele sale universale: trădarea, suferința, dorința de răzbunare și, în cele din urmă, iertarea.
După cum s-a observat în această recenzie, nu am pomenit nimic de apariția lui Iisus Hristos. Chiar și filmul îi refuză, pe alocuri, contactul direct cu spectatorii.
Tocmai pentru că filmul nu este despre El. Sau, mai bine zis, nu este despre Mântuitorul Iisus, ci despre reperul moral Iisus, iar povestea rămâne, în esență, despre Judah.
Nu cred că mai sunt multe de spus despre această capodoperă stelară; cuvintele sunt de prisos. Așa că nu-mi rămâne decât să-i acord nota supremă!
