Ballerina – Universul John Wick pare că începe să prindă aripi uriașe, reușind să se extindă așa cum trebuie.
SINOPSIS
După ce tatăl ei este ucis de un cult periculos condus de Cancelarul (Gabriel Byrne), tânăra Eve (Ana de Armas) ajunge sub protecția lui Winston Scott (Ian McShane).
Acesta o lasă în grija directoarei (Anjelica Huston) de la Ruska Roma, unde Eve învață atât balet, cât și tainele meseriei de asasin.
Ajunsă adult, Eve devine o luptătoare de temut, dar dorința de răzbunare o împinge să încalce regulile organizației și să pornească pe urmele celor responsabili de moartea tatălui său.
Pe parcurs, aceasta întâmpină probleme, dar fix când e nevoie își face apariția în peisaj și legenda vie, Baba Yaga, adică John Wick (Keanu Reeves).
EXECUȚIE
Stați liniștiți, al nostru John Wick nu a avut apucături de Iisus Hristos și nu a înviat din morți, nici vorbă de așa ceva – acțiunea are loc între partea a treia și partea a patra a universului omonim.
Iar acum că am lămurit acest aspect, haideți să discutăm despre film.
Filmul mi-a livrat fix ce așteptam: un scenariu tras de păr și lipsit de logică, dar plin de acțiune nebună, de proporții epice.
FRUMUSEȚE FATALĂ – așa ar trebui să fie subtitlul acestui film, pentru că reușește să îmbine magistral estetica și eleganța baletului cu brutalitatea și coregrafia intensă a scenelor de acțiune.
Avem parte de un început mai lent, în care ne este prezentat trecutul greu și sumbru al protagonistei, care culminează cu transformarea ei, la maturitate, într-o adevărată mașinărie de luptă – totul descoperit prin antrenamentele pe care le practică.
Așa că, afară cu ideologiile tâmpite, gen “dom’le, e woke, că a pus o femeie de 45 de kile să se bată cu niște ditamai bărbații”, nu de alta, dar la acest capitol, scenariul chiar e credibil.
Vedem o femeie care este antrenată și care stăpânește lupta corp la corp și tot ce ține de mânuirea armelor de foc, dar care e și conștientă de limitele ei; iar tocmai pentru că știe care îi sunt minusurile, apelează la… VICLENIE, la ARTA TRIȘATULUI.
Ana de Armas e foarte bună… Bună din punct de vedere actoricesc, bineînțeles, să nu vă gândiți la altceva.
Dar, lăsând gluma la o parte, chiar mi s-a părut destul de potrivită pentru rol, fiind combinația perfectă între frumusețe și brutalitate. Ca să nu mai zic că ea reprezintă și nucleul emoțional al poveștii: doar să fii stană de piatră să nu fii alături de ea.
Dacă vi s-a părut poate exagerată motivația lui John Wick, care s-a transformat într-o mașinărie de ucis, pe Eve chiar o crezi din tot sufletul – doar i-a fost ucis tatăl, omul care a crescut-o.
De asemenea, trebuie să o laud pe ea, dar și pe restul colegilor de platou, pentru show-ul de cascadorii: coregrafiile de luptă corp la corp sunt extraordinar de bine orchestrate și regizate minuțios, astfel încât spectatorul să simtă fiecare croșeu sau picior în plex.
Bineînțeles, sunt o mulțime de scene în care se exagerează serios, dar suntem, totuși, în universul John Wick, unde logica mai dă rateuri – dar cred că tocmai acesta este farmecul francizei.
Așa cum am spus și mai devreme, acțiunea este garantată: Eve folosește un arsenal fără limite – pistoale, mitraliere, aruncătoare de flăcări, cuțite, topoare, centuri pline de grenade; pur și simplu, dacă ar găsi o coală de hârtie A4, tot ar găsi o modalitate de a ucide cu ea.
Avem și momente absurde, unde personajele rezistă la explozii sau, după ce li se înfig niște cuțite în jugulară, încă mai luptă – dar, repet, acesta este universul.
Poate cel mai impresionant lucru a fost modul în care John Wick / Baba Yaga a fost folosit.
Una dintre cele mai mari temeri pentru acest film era chiar el – ca nu cumva Ballerina să devină un John Wick 4,5, dar, din fericire, nu am primit așa ceva.
Personajul lui Keanu Reeves este folosit cu multă delicatețe și bun-simț, doar atunci când trebuie: fie că e vorba de o luptă mai serioasă, fie când trebuie să mai mormăie niște vorbe înțelepte – și atât.
În rest, scenariul o lasă pe Eve să strălucească din toate punctele de vedere.
NOTĂ
Filmul livrează aceeași rețetă ca restul filmelor din franciză, așa că să nu vă așteptați la cine știe ce personaje complexe sau antagoniști memorabili.
Dar, chiar și așa, e o rețetă care încă funcționează. Poate doar mie mi s-a părut, dar, față de restul filmelor, cred că acesta a fost cel mai brutal.
După ce mi-am prăjit creierii cu complexitatea misiunii lui Ethan Hunt din Mission: Impossible – The Final Reckoning, acest Ballerina a venit la fix: un film la care îți lași creierul la intrarea în sala de cinema și te bucuri de un spectacol exagerat, servit alături de un popcorn bun și un suc rece.
