Studio-ul A24 pare-se că de data asta face o pauză din a scoate producții abstracte, filosofice și artistice, de data asta venind cu un thriller erotic.

SINOPSIS

Romy ( Nicole Kidman ), este o femeie împlinită aproape pe toate planurile, este șefa unei companii care se ocupă de tot ce ține de digitalizare, robotică și automatizare și are parte de o familie frumoasă alături de soțul ei ( Antonio Banderas ) și cele două fiice ale sale.

Doar planul sexual este cel care-i dă bătăi de cap, viața sexuală intrând în clasica monotonie, soțul ei nereușind să o satisfacă, așa că aceasta își caută plăcerea prin diferite surse, cum ar fi filmele xxx.

Însă, din fericire pentru hormonii ei, la a sa companie apare Samuel ( Harris Dickinson ), un tânăr stagiar care nu pare deloc copt la minte, mai ales prin pricina comportamentelor sale. 

Iar pentru a noastră protagonistă respectivul tânăr reprezintă o partidă excelentă pentru a-și satisface poftele carnale, ba mai mult pentru a experimenta niște fantezii neîmplinite până acum.

Așadar, ce urmează bănuiesc că este evident..

EXECUȚIE

În primul rând, poate sunt eu nebun la cap sau bolnav de exigent, dar am impresia că regizoarea a urmărit câteva thrillere erotice celebre și a zis să o pună și ea de o astfel de producție.

Problema e că am reperat niște faze aproape trase la indigo din niște filme celebre, doar că aici se schimbă rolurile, mai exact :

După câteva minute de la startul filmului, direct cadru lung pe protagonist iar pe fundal avem parte de o muzică clasică celebră, exact ca-n Eyes Wide Shut.

De asemenea, o scenă de dezmăț total într-un club care pe alocuri se aseamănă izbitor cu o secvență din……..Basic Instinct.

Știți vreun film de genu’ în care avem parte de un dans incendiar, iar pe fundal se aude o muzică numa’ bună de încins spiritele și hormonii, eu doar la 9½ Weeks mă gândesc.

Repet, poate sunt eu nebun la cap și m-a luat vreo paranoia, mai ales că respectivele producții le-am văzut și extrem de recent, știu că acum în cinematografie este foarte greu să aduci ceva extrem de original, dar pe tărâmul ăsta erotic mi se pare că imaginația este nelimitată și poți să aduci ceva nou.

În al doilea rând, am fost iritat la ochi pe partea de casting și de realism al poveștii – Cum naiba să mi-l aduci într-un rol pe Antonio Banderas, unu’ dintre cei mai sexy, atrăgători și chipeși bărbați din istoria cinematografiei, iar acesta să fie înșelat de către soție cu ultimul papițoi.

În al treilea rând, FILMUL NU ESTE THRILLER!!! Nu am reușit să reperez niciun element care să facă parte din acest gen, mai degrabă filmul se duce către o dramă, în niciun caz nu este vreo peliculă care să bubuie de suspans, mister sau de vreun element care să te țintuiască pe marginea scaunului.

Dacă este să apreciez ceva la film, am apreciat faptul că Babygirl arată că și femeile sunt consumatoare de materiale filmografice mai picante, că și ele au fantezii și sunt doritoare de senzații mai încinse – LUCRU’ TOTAL NORMAL ȘI NATURAL!

Într-adevăr, filmul merge pe clasica rețetă despre femeia care și-a irosit tinerețea, iar acum la o vârstă ceva mai înaintată se satură de găina bătrână care face ciorba bună și îi arde de cocoșul mai tânăr și viril.

Evident când vorbim despre o relație de lungă durată avem parte de monotonie, este invariabil acest lucru’, este un fenomen dovedit științific, mai exact :

La început totu’ este nou, începe procesul de cunoaștere, tot experimentați lucruri noi, iar asta duce la plăcere și implicit la un creier care secretă o mulțime de hormoni de fericire.

Însă, pe parcurs totu’ începe să devină o rutină care rezultă într-un final la monotonie și lipsă de plăcere, asta din cauză că al nostru creier nu mai produce respectivii hormoni, iar asta-i valabil pentru absolut orice activitate pe acest pământ.

Revin la ce-am spus la Eyes Wide Shut, decât să începi în a avea comportamente opărite, numai bine discuți cu partenerul de viață și-i explici care este situația, că poate persoana de lângă tine ascultă și execută ordinul de a începe a încerca și altfel de execuții.

Că nici bărbatul și nici femeia nu au puteri supranaturale și extrasenzoriale încât să-și dea seama ce probleme au partenerii lor de viață.

Pe partea de erotic a filmului nu pot spune că am fost satisfăcut la maxim, și nu vreau să vă gândiți că sunt vreun obsedat și că vreau direct scene de XXX în astfel de filme, dar unele scene au fost de domeniul râsului.

Eu nu cred că regizoarea filmului și-ar fi dorit ca la acest film să se afle într-o sală de cinema iar această să audă hohote de râs, mai ales venite din partea femeilor.

Nu vreau să par nesimțit, înțeleg că fiecare are propriile sale plăceri, dar fanteziile invocate de regizoare filmului țin mai mult de umilință.

Și fără a da vreun mare spoiler apocaliptic : Dacă sunt împreună cu vreo parteneră și arunc ditamai farfuria pe jos și după îi strig : „Ia și curăță!”, cel mai probabil domnișoare nu-și va arunca rochia, ci o să-mi lanseze două perechi de palme și după dat cu capu’ de toți pereții.

Păi mă gândesc când Sharon Stone îl lega de pat pe Michael Douglas sau când Kim Basinger îi dansa lasciv lui Mickey Rourke pe melodia You can leave your hat on, păi acolo cred și eu că ieșea lumea transpirată din sală.

Pe partea de actorie nu sunt multe de comentat, interpretările sunt bune, există o chimie între cei doi amanți, livrând o partitură decentă, dar în niciun caz demnă de premii, așa cum Nicole Kidman a fost prezentă la Globurile de Aur.

NOTĂ

Un film cu mare potențial, dar cu o execuție extrem de slabă, că-i interesant să descoperim cum stau treburile pe acest palier din tabăra feminină.

Dacă e să subliniez ceva care mi-a plăcut cu adevărat a fost o secvență în care răsună Father Figure de George Michael, piesă mai bună pentru un astfel de film nu puteau să aleagă mai bine.

Este un 5 dat de milă, asta pentru Nicole Kidman care m-a vrăjit puțin prin prestația ei destul de bună, pentru coloana sonoră bine aleasă și pentru abordarea filmului care merită aplaudată, dar nu și execuția ei.