Arrival

În sfârșit, așteptarea a luat sfârșit.

După lungi amânări prostești luate de subsemnatul, iată că îmi fac mare curaj și îi dau play lui Arrival.

Story of Your Life (Arrival), regizat de unicul și inegalabilul Denis Villeneuve.

SINOPSIS

Arrival urmărește apariția misterioasă a unor nave extraterestre în diferite puncte ale planetei, eveniment care declanșează o mobilizare globală și o stare generală de incertitudine.

În acest context, lingvista Louise Banks (Amy Adams) este recrutată de colonelul Weber (Forest Whitaker) pentru a încerca să stabilească un mod de comunicare cu ființele necunoscute.

Alături de fizicianul Ian Donnelly (Jeremy Renner), Louise începe un proces complex de descifrare a limbajului extraterestru, într-o cursă contra timpului, pe fondul tensiunilor internaționale tot mai accentuate.

Pe măsură ce interacțiunea cu aceste entități evoluează, granița dintre limbaj, percepție și realitate începe să se estompeze.

EXECUȚIE

Nu știu care a fost reacția lui Steven Spielberg legată de acest film, dar cel mai probabil sigur a fost foarte mândru de creația regizorului canadian.

Așadar, nu avem de-a face cu vreun SF bombastic precum Independence Day, ci cu unul cât se poate de uman și de dramatic, iar de data asta termenul UMAN trebuie îngroșat cât se poate de mult.

Este o poveste clasică de „prim contact”, dar foarte repede îți dai seama că miza nu este invazia sau conflictul, ci comunicarea și limitele ei.

În primul rând, cred că cea mai importantă întrebare pe care filmul ne-o lansează este: „Ce ai face dacă ai fi în locul oamenilor?”. În prima fază, vedem o isterie apocaliptică. Întreaga lume este speriată și intră într-un colaps fără sfârșit, chiar dacă navetele spațiale nu atacă sau nu au nicio reacție negativă.

Într-un univers infinit în timp și spațiu, este imposibil să fim singurele specii inteligente. Ba chiar aș zice că există specii mult mai avansate decât noi. De asemenea, stai și te întrebi: băi, dacă niște forme extraterestre ar avea de gând să ne facă zob, nu ar face-o până acum?

Nu ele generează haosul, ci incapacitatea noastră de a gestiona necunoscutul fără a-l transforma imediat în amenințare.

Arrival sugerează, de fapt, o inversare de perspectivă: poate că aceste forme de viață nu vin să domine sau să distrugă, ci să comunice, să învețe. Iar în aceeași măsură, și noi am putea învăța de la ele.

Din punct de vedere regizoral, atipic unui SF de anvergură, Denis Villeneuve arată că la bază este un regizor venit din zona de arthouse.

Nu avem o austeritate radicală ca în Incendies, dar filmul păstrează un stil controlat, minimalist și, mai ales, lent, construit pe observație și atmosferă.

Villeneuve refuză spectaculosul gratuit și alege să lase imaginea și ritmul să respire. Cadrele sunt ample, uneori aproape contemplative, iar tensiunea nu vine din acțiune, ci din acumularea de pur dialog, atât.

Ce aș putea să mai spun despre aspectul tehnic? Toate departamentele ce țin de sunet, mixaj și efecte speciale sunt perfect armonizate.

Imaginea semnată de Bradford Young construiește un univers rece și misterios, în care fiecare cadru pare gândit până la cel mai mic detaliu. Paleta cromatică, lumina difuză și compoziția cadrelor contribuie decisiv la atmosfera de incertitudine.

Îl menționez special pe Bradford Young deoarece catalogul său este extrem de ciudat. Nu de alta, dar acesta a mai realizat imaginea pentru proiecte foarte mici, fie scurtmetraje, mini-serii sau show-uri de televiziune, Arrival fiind cel mai mare titlu al său.

Actoria este demențial de bună. Amy Adams susține filmul aproape în totalitate, oferind un rol profund interiorizat, în care emoția nu este expusă direct, ci se simte în tăceri, în priviri și în micile reacții.

Nu trebuie subestimați nici Forest Whitaker sau Jeremy Renner, dar realist vorbind, frumoasa Amy Adams este cea care cară pianul pe scări.

Finalul vine cu un twist care te zdruncină din toate temeliile, iar acolo, deși este un segment extrem de emoționant, n-am putut să percutez lacrimal deoarece eram încă afectat și tot analizam partea finală a peliculei.

Așa cum am spus și mai devreme, există un „Ce ai face dacă?” în contextul întregii populații, dar fără să dau spoilere, aceeași întrebare se pune și individual: „Ce ai face dacă ai fi în locul lui Louise?”.

NOTĂ

Arrival nu este un film despre invazie, ci despre înțelegere. Denis Villeneuve reușește să transforme un concept clasic de SF într-o experiență profund umană, în care miza reală nu este supraviețuirea prin forță, ci prin comunicare.

Filmul arată clar că haosul nu vine din exterior, ci din felul în care reacționăm la ceea ce nu înțelegem. În contrast cu această reacție colectivă, personajul lui Amy Adams propune o altă cale: răbdare, deschidere și dorința de a învăța. Iar această alegere schimbă totul.

Așadar, nu-mi rămâne decât să ofer acestui film o notă puternică de 9.