Iată că am ajuns și la un film regizat de Lars Von Trier, deci să vă țineți, că avem parte de mare lucrare artistică aici.

SINOPSIS

Filmul urmărește un cuplu, interpretat de Willem Dafoe și Charlotte Gainsbourg, care trece printr-o traumă profundă după moartea accidentală a copilului lor.

În încercarea de a-și depăși durerea, cei doi se retrag într-o cabană izolată, situată într-o pădure numită Eden. Aici, în mijlocul naturii, încearcă să se confrunte cu suferința și să găsească vindecare.

Pe măsură ce timpul trece, însă, relația dintre ei se deteriorează, iar femeia începe să manifeste comportamente din ce în ce mai instabile și violente.

EXECUȚIE

Deci, ca să vă spun cu ce film ne dăm parte-n parte, acesta a fost nominalizat la Palme d’Or și a oferit și tot acolo la Cannes, a fost câștigător de premiu pentru Cea mai Bună Actriță în Rol Principal.

În primul rând, filmul nu-i horror de nicio culoare, eu când spun horror, mă gândesc la acel film care are în plan să mă înspăimânte, să tresar, aici, filmul nu lovește cu absolut nimic, pare mai mult o dramă psihologică, pornistă și cu mult gore.

Și da, aș cataloga această peliculă ca un semi – porn movie cu foarte multe accente brutale și executate gratuit.

Nu vreau să par pudic, că nu sunt, așa cum am spus și la recenzia pentru 9 1/2 weeks, dacă respectivele scene își iau rostul în poveste, atunci le primesc cu mare drag.

De asemenea, mi se pare și o ipocrizie din partea unor critici, nu de alta, dar aș da toți banii din lume să văd reacțiile și comentariile unei mese pline de critici și de doxe de cinematograf, cum ar suna ?

,, – Wow! Modul în care mătărânga lui William Defoe este șlefuită, iar mai apoi decapitată reușește să-mi trezească o trăire nemaiîntâlnită, care se revarsă în metempsihoza omului în animal emancipată la conspirația lui Pitagora în propriu-mi intrinsec uman.”

Sau – „ – Incredibil! Cât simbolism ancestral și filosofic în această scenă unde actrița își înfige o foarfecă în dodoașcă… ”

Evident că avem cadre lungi cu pădurea, în care dacă privitorului se plictisește are tot timpul din lume să numere frunzele copacilor, firele de iarbă care clădesc covorul forestier, ș.a.m.d.

Ce-i drept, cinematografia este grozavă, avem parte de niște cadre și imagini frumos compuse, acompaniate de o muzică interesantă și de o producție a sunetului extrem de ingenioasă, deci pe partea tehnică, realizarea este cât se poate de cinstită și corectă.

Scârbosul e la mama lui, avem parte de niște metode de tortură care vor afecta privitorii sexului puternic, ba chiar și ai celui frumos, dar nu zic mai multe, îi invit pe cei care au curajul să vizioneze acest film.

În început, mi se părea că filmul are o direcție interesantă, în care se dorește a ne fi prezentată o analiză și o tratare unui psihic degradat în urma unei tragedii devastatoare.

Acum, doamne ferește, nici nu vreau să mă gândesc unde se poate ajunge după o asemenea tragedie apocaliptică, dar întreb și eu – Oricât de dărâmat și dereglat psihic ai fi după o asemenea dramă, îți mai arde de coțăială?

Și mă repet, nu a existat niciun moment horror, în care să tresar, în care să-mi strâng puțin fesierii de prevenție ca să mă surprindă vreo belea paranormală, când colo – CANCI, NADA!

Actoricesc, nu sunt prea multe de comentat, Charlotte Gainsbourg ce iese în evidență și chiar pot spune că face un rol destul de bun, față de Willem Dafoe care mă așteptam să rupă norma ca de fiecare dată.

NOTĂ

Din ce-am citit, Lars Von Trier a dorit ca acest film să fie o dedicație și o scrisoare de dragoste pentru Andrei Tarkovsky, cel mai probabil, regretatul regizor rus s-a răsucit în mormânt la auzul acestei declarații.

E genu’ de film la care regizorul declară că nu cerșește atenție, când de fapt, acesta dorește să facă pe marele intelectual filosof și geniu neînțeles al societății.

Dacă lumea consideră acest film operă de artă, atunci îmi pare rău, pare-se că cinematografia se transformă, sau dacă nu, chiar era deja – Un loc de joacă în care nu există limite și unde poate participa oricine, unii strâng și fac curat, alții mai aruncă mizerie pe jos și tot așa.

Ce să mai…. O groapă de gunoi, ca să fiu direct și fără perdea.

De ce să mint? Am căzut cu mare succes în plasă, chiar auzisem numai chestii interesante despre acesta, dar m-am înșelat, o să rămân la horror-urile făcute de Robert Eggers.