O nominalizare la Premiile Oscar.
Amélie et la métaphysique des tubes este o animație franceză care e prezentă la aceste Premii Oscar.
Sincer, o adevărată surpriză!
SINOPSIS
Amélie este o fetiță belgiană care își petrece primii ani ai copilăriei în Japonia, într-o lume pe care o descoperă cu uimire și sensibilitate.
Tot ceea ce o înconjoară capătă pentru ea o intensitate aparte, iar apropierea de Nishio-san, figura care îi marchează profund copilăria, o ajută să înțeleagă treptat frumusețea și fragilitatea existenței.
EXECUȚIE
Din tot ce-am văzut până acum pentru aceste premii, mi se pare cea mai artsy animație. Și nu că mi se pare, chiar e.
Are o oră și un sfert aproape, durată scurtă, dar ritmul e foarte lent, însă deloc plictisitor.
Pur și simplu, am rămas total fascinat de modul de execuție al animației. Pe scurt, filmul vorbește despre viață și moarte, dar o face tocmai pe limba unui copil.
De fapt, asta e și ideea filmului: e o animație făcută ca și cum ar fi după chipul, mintea și asemănarea unui copil. Acum e la latitudinea fiecăruia dacă dorește să vizioneze sau nu această animație cu cel mic.
Sincer, mi se pare o idee curajoasă să pornești o discuție mai serioasă despre viață prin intermediul acestei animații.
Mai ales că animația, așa cum am spus, livrează totul într-un mod foarte drăguț, fără imagini cutremurătoare, zguduitoare sau sumbre.
Una dintre ideile centrale ale filmului este modul în care copilăria timpurie funcționează ca un spațiu al revelației. În primele etape ale existenței, lumea nu este încă organizată în concepte clare sau în structuri logice; ea este trăită prin senzații, uimire și descoperire.
Filmul reușește să redea această perspectivă extrem de rară în cinema: aceea a unei conștiințe care se formează treptat și care începe să înțeleagă că existența nu este doar un flux de experiențe, ci și o relație cu ceilalți.
În acest proces, copilăria devine aproape un laborator metafizic, un loc în care ființa descoperă pentru prima dată idei fundamentale precum identitatea, iubirea și pierderea.
Fiecare element vine cu o simbolistică aparte:
Pentru Amélie, apa devine momentul revelației existenței, primul contact real cu lumea și cu plăcerea de a trăi. Scena în care descoperă apa nu este doar o experiență fizică, ci aproape o trezire a conștiinței.
Apa simbolizează nașterea identității și începutul sensibilității: momentul în care copilul trece de la o existență aproape inertă la o prezență conștientă în lume.
Mâncarea, în special dulciurile și gusturile intense, devine un alt simbol important. Ea reprezintă descoperirea plăcerii și a corporalității.
Grădina și natura au, de asemenea, o simbolistică puternică. Ele apar ca un spațiu al libertății și al descoperirii, opus rigidității lumii adulte.
Nishio-san poate fi privită și ea ca un simbol, nu doar ca personaj. Ea reprezintă prima mare relație afectivă din viața Améliei, figura prin care copilul descoperă iubirea, atașamentul și ideea de protecție.
Din punct de vedere vizual, animația are un stil deosebit. Nici cu partea de anime n-aș putea să găsesc o asemănare; e mai mult într-un stil de acuarelă, ca și cum un copil ar fi pus să picteze acest film, nu o echipă profesionistă de efecte vizuale și grafică.
NOTĂ
Nu mă așteptam să-mi placă așa mult. E o combinație foarte mișto între puritatea de copil și filosofie. E și jucăuș, dar și emoționant.
Ce mi-a plăcut foarte mult, deși n-are treabă directă cu filmul, e segmentul legat de zona „funerară”.
Au japonezii niște tradiții extraordinar de frumoase în această zonă, de îți mai mare dragul să aduci un omagiu răposaților tăi, iar lucrul ăsta l-am observat și-n Rental Family. Nu e deloc atmosfera aia mohorâtă de la parastasele și înmormântările noastre.
Filmul nu urmărește spectacolul sau dinamica unei povești clasice, ci preferă să exploreze primele momente în care o ființă începe să descopere lumea, să simtă și să înțeleagă că există.
Producția devine mai mult decât o simplă poveste autobiografică sau o animație despre copilărie.
Ea funcționează ca o meditație sensibilă asupra începutului vieții interioare, asupra modului în care primele emoții și primele relații ne modelează pentru tot restul existenței.
