A New Dawn

 A trecut ceva timp de la ultimul anime recenzat pe blog, așa că A New Dawn a fost o bună oportunitate.

Hai să vedem!

SINOPSIS

A New Dawn urmărește povestea lui Keitaro Obinata (Riku Hagiwara), un tânăr care trăiește izolat într-o veche fabrică de artificii, un loc cândva plin de viață, tradiție și legături de familie, dar aflat acum pe punctul de a fi închis definitiv.

Pentru ceilalți, fabrica pare doar o rămășiță inutilă a trecutului, o clădire abandonată care trebuie demolată pentru a face loc unei lumi noi.

Pentru Keitaro, însă, acel loc este ultimul fir care îl mai leagă de tatăl său dispărut și de o moștenire pe care nu se poate hotărî să o lase în urmă.

Alături de Kaoru (Kotone Furukawa) și Sentaro Obinata (Miyu Irino), Keitaro pornește într-o confruntare nu doar cu timpul, ci și cu schimbările unei lumi care pare hotărâtă să înghită tot ce ține de memorie, natură și tradiție.

EXECUȚIE

Pelicula de față reprezintă debutul regizoral pentru Yoshitoshi Shinomiya.

Un nume care este oarecum necunoscut, dar probabil vă gâdilă la inimă când vă spun că a fost „secund” în echipa epocalului creator, Makoto Shinkai.

Acel regizor care a realizat capodopere precum Your Name, Suzume sau Weathering with You. Eeeh, cred că acum v-am captat și mai mult atenția.

Ei bine, din păcate, se simte că filmul este unul de debut, nu de alta, dar am simțit un regizor total nesigur pe el din punct de vedere al execuției.

Expozițiunea filmului este incredibil de scurtă, exagerat de scurtă, undeva până în 10 minute. Pur și simplu, nu ai timp să îți găsești reperele, să înțelegi complet motivațiile fiecăruia, să existe o construcție mai amplă a personajelor.

Am simțit de parcă mă uitam la un serial anime și am sărit tocmai la episodul 10, fără să știu o iotă din episoadele anterioare. Repet, așa am simțit filmul ăsta.

Durata scurtă și ritmul infernal nu se pupă deloc bine. Nu ar fi asta o problemă, ci modul în care sunt împletite. Nu există niciun moment în care filmul să aibă unele fluctuații mai înalte și aprinse. Totul este de o linearitate fadă de la cap la coadă.

Nu îmi place să folosesc expresii de genul, încerc să mă feresc de așa ceva, dar cu părere de rău o spun: a trecut multă vreme de când m-am plictisit într-un asemenea hal la un film.

Vă spuneam mai devreme despre lipsa de direcție regizorală. Nici acum, la rece, nu îmi dau seama care a fost direcția. A vrut să fie ceva artistico-experimental, tipic Berlinalelor?

A New Dawn pare să vrea să fie, pe rând, dramă de familie, meditație ecologică, film despre tradiție, comentariu despre urbanizare, poezie vizuală și experiment de festival. Problema este că toate aceste direcții nu ajung să se lege într-un tot cu adevărat coerent.

Nu știu dacă filmul și-a dorit să fie ceva artistico-experimental, genul acela de cinema contemplativ care prinde foarte bine într-un context de Berlinale, sau dacă pur și simplu a pierdut controlul asupra propriilor teme.

În multe momente am simțit că imaginea este acolo, simbolurile sunt acolo, atmosfera este acolo, dar lipsește axul regizoral care să le țină împreună.

Iar toată această lipsă de direcție regizorală mi-a oferit, din păcate, niște personaje deloc memorabile. Nu neapărat prost concepute pe hârtie, pentru că fiecare pare să aibă o miză, o rană, o legătură cu trecutul sau cu acel spațiu aflat pe cale să dispară.

Problema este că filmul nu reușește să le dea suficientă carne, suficientă viață, suficientă prezență încât să rămână cu adevărat în minte.

Însă nu totul este negru în acest film. Trebuie spus foarte clar că vizualul este de excepție.

Filmul are o frumusețe aparte, mai ales prin acel stil care duce foarte mult spre acuarelă, spre imagine pictată, spre cadre care par mai degrabă desprinse dintr-un caiet de schițe sensibil decât dintr-o animație clasică, construită strict pentru consum cinematografic.

Există momente în care filmul chiar îți fură privirea. Culorile, lumina, textura spațiilor, felul în care natura și fabrica de artificii sunt desenate, toate au o delicatețe foarte frumoasă și sensibilă.

La fel, temele sunt suculente. Tradiția care se pierde, legătura cu familia, spațiile vechi care dispar, urbanizarea, natura, schimbările climatice, nevoia de a păstra ceva din trecut înainte ca lumea nouă să calce totul în picioare.

În primul rând, filmul vorbește despre tradiția care dispare sub presiunea unei lumi moderne, grăbită să demoleze tot ce nu mai produce, nu mai este eficient sau nu mai intră în logica progresului.

Apoi, filmul atinge destul de clar și zona ecologică. Urbanizarea, schimbările climatice și transformarea spațiilor naturale în zone funcționale devin semnele unei societăți care merge înainte, dar nu se întreabă mereu ce lasă în urmă.

NOTĂ

A New Dawn este un film cu intenții frumoase, teme suculente și un vizual absolut superb, dar care, din păcate, nu reușește să se adune într-o experiență cu adevărat memorabilă.

Pe hârtie, avea toate datele pentru un anime sensibil și apăsător: tradiție pe cale de dispariție, urbanizare agresivă, schimbări climatice, doliu, familie, moștenire și lupta unui tânăr de a păstra vie memoria unui loc.

Doar că, în execuție, totul este aruncat într-o filosofie a autorului neînțeles, care nici el nu a înțeles ce vrea să facă aici.

Cu părere de rău, mai mult de 5 nu pot să acord.