Cam asta se întâmplă când lu’ Christopher Nolan îi vine boala aia rea pe călătoria în timp, și când zic că îi vine boala, apoi iese cu creieri împrăștiați pe jos, cu căderea părului, cu toate nebuniile lumii – Tenet.

Sinopsis

Extrem de foarte pe scurt, că parcă tot ce aș dezvălui din film ar fi spoiler.

Povestea începe atunci când un protagonist fără nume ( John David Washington ) este recrutat într-o organizație secretă și este angajat într-o misiune de a preveni un răufăcător periculos pe al său nume, Sator ( Kenneth Branagh ) care dorește să obțină controlul asupra tehnologiei de inversare.

Această tehnologie este folosită pentru a crea situații în care timpul poate fi manipulat în moduri neașteptate și surprinzătoare. În timpul călătoriei sale, Protagonistul se confruntă cu situații complicate, lupte intense și puzzle-uri temporale, în timp ce încearcă să înțeleagă și să stăpânească această tehnologie.

Totuși, în această călătorie nebună, în ajutorul Protagonistului vine Neil ( Robert Pattinson ), și el băiat de corporație militară care ori vine cu ajutor intelectual, ori cu ajutor venit din țeava pistolului sau a pumnului.

Execuție

Din start spun – Ți-ai luat pentru o secundă fața de la ecran, te-ai dus!

Cam asta a fost a doua vizionare a filmului, corecție, a doua vizionare, dar și prima vizionare completă, acum un an și ceva când l-am văzut, nu mint cu absolut nimic, mi-a obosit atât de mult mintea și creierul încât am adormit. Oricum, e genu’ de film de văzut undeva de dimineață după ce îți bei cafeaua sau după amiaza, asta dacă vrei să înțelegi ceva.

Poate că am exagerat în introducere cu unele hiperbole, dar acest Tenet nu este vreun film imposibil de înțeles, nu este vreun Space Odyssey, dacă ai la activ niște filme Nolan, plus alte filme în care călătoria în timp este abordată sau alte SF-uri, mi se pare aproape imposibil să nu ieși cu ceva.

În timp ce spectacolul vizual este în mod inerent prezent în toate creațiile lui Nolan, Tenet impresionează cu adevărat prin designul său de producție, efectele speciale sau practice, și secvențele de acțiune coregrafiate cu precizie. Scenele de luptă și exploziile sunt realizate cu o abordare meticuloasă, iar utilizarea tehnologiei inversării timpului pentru a inversa cursele gloanțelor sau a evenimentelor majore adaugă o complexitate de pur și simplu îți pică maxilarul pe jos.

Pe partea actoricească, distribuția principală livrează într-un mod cinstit și corect, dar în niciun caz nu mi s-a părut vreun nivel monumental, părerea mea.

Dacă distribuția principală nu m-a dat pe spate, tot pe acest capitol, pe cel al actoriei vreau să vin cu o bilă de aur, dar asta pe aria distribuției secundare. Kenneth Branagh face o treabă excelentă în rolul antagonistului, pe lângă rolul de băiatu’ care vrea să distrugă lumea, acesta mai joacă rolul de soț, sau mai bine zis, lacheu de soț.

Elizabeth Debicki face o treabă absolut magnifică în rolul lui Kat – soția lui Sator. Construcția acesteia este extrem de satisfăcătoare, dacă la început ți-e milă de ea când vezi cum este tratată, apoi spre final vedem o femeie fatală și însetată de răzbunare.

Oricum, am auzit de la unii oameni cu puțină stocare la hard-ul cerebral, cum că Nolan nu știe să scrie personaje feminine, mda..Foarte inteligent și extrem de bine argumentat acest lucru.

Ritmul este unu’ greoi, dar nu pot să mă plâng de acest fapt, mai degrabă, de faptul că există extrem de multă expozițiune, și filmul începe cu adevărat undeva pe la……nici nu știu când începe cu adevărat.

Dar, pentru prima jumătate a filmului, te vei lovi cu capul de perete, deoarece nimic nu va avea sens, din cauza naturii complexe a filmului. În a doua jumătate, totul va începe să se unească și lucrurile vor începe să se clădească cum trebuie.

Deși Hans Zimmer nu a făcut parte din acest film din cauză că lucra pentru Dune , Ludwig Göransson se afla la prima colaborare cu Nolan, pfuu, și ce colaborare, și aici, în Tenet, îl înlocuiește perfect pe Zimmer.

Coloana sonoră se potrivește perfect pe tot parcursul producției, dar în unele părți, la fel ca și în cazul Dunkirk, sunetul este redat cu putere, pentru a accentua mai mult stările de anxietate sau mister.

ÎNSĂ, PENTRU A ÎNȚELEGE FILMUL RECOMAND VIZIONAREA INVERSATĂ A FILMULUI !!!!!!!!

Imediat după ce-am vizionat filmul, am dat din greșeală peste același film ( looogiiic), doar că inversat. Pur și simplu rămâi mască și-ți dai seama cu ce geniu avem de-a face. Inversat, filmul capătă sens, și răspunde aproape în întregime la toate dilemele pe care le are privitorul. Să mai zic că armonia muzicii nu este deloc afectată? Și cum se transformă în cu totu’ altă muzică?

Notă

Deși Tenet are prea multă intrigă pentru un film de două ore și jumătate în care totul nu poate fi explicat sau înțeles de către public din prima vizionare și este ușor să te pierzi în subtilitățile mecanicii inversării, este, totuși, un tur de forță cinematografic și o încercare îndrăzneață de a povesti la scară largă, și într-o manieră foarte ambițioasă,

A, era să uit, în film există o conversație a circa un minut, un minut și jumătate despre Oppenheimer. Ori a făcut Nolan pe Nostradamus, ori a fost un hint direct pentru viitorul film.