Harry Potter and the Half-Blood Prince – Marele final, aperitivul, mai bine zis, care pregătește finalul epic al francizei ce va fi împărțit în două.
Să-i dăm bice!
SINOPSIS
Pe măsură ce Lord Voldemort (Ralph Fiennes) își extinde influența asupra lumii magice și începe să amenințe inclusiv lumea oamenilor obișnuiți, Harry Potter (Daniel Radcliffe) se întoarce la Hogwarts pentru al șaselea an de studiu, într-o atmosferă tot mai apăsătoare, dominată de teamă, neîncredere și incertitudine.
Convins că trecutul lui Voldemort ascunde cheia înfrângerii sale, Albus Dumbledore (Michael Gambon) îl implică pe Harry într-o serie de investigații menite să dezvăluie secretele întunecate ale vrăjitorului.
În acest scop, cei doi încearcă să obțină informații esențiale de la profesorul Horace Slughorn (Jim Broadbent), recent întors la Hogwarts și care pare să ascundă amintiri importante despre tinerețea lui Voldemort.
În paralel, Harry descoperă un misterios manual de poțiuni care a aparținut unei persoane ce se autointitulează „Prințul Semipur”, ale cărui însemnări îi oferă avantaje neașteptate, dar ridică și numeroase semne de întrebare.
Între timp, Draco Malfoy (Tom Felton) începe să manifeste un comportament tot mai suspect.
EXECUȚIE
O să încep oleacă mai diferit de această dată, mai exact, cu una dintre bilele albe ale filmului, urmând să le păstrez pe celelalte pentru final.
Imaginea filmului este magistrală! Din punct de vedere vizual, aproape totul este fără cusur.
Avem o paletă cromatică dominată de griuri, negru, tonuri reci și culori spălăcite, o atmosferă atât de sumbră și apăsătoare încât, ce să mai, până și George Bacovia ar fi fost mândru dacă ar fi văzut acest film!
Fiecare cadru pare îmbibat într-o melancolie aproape sufocantă, iar întunericul nu mai reprezintă doar o alegere estetică, ci devine parte integrantă a poveștii.
Simți prin toți porii că amenințarea se apropie, că lumea magică se află la marginea prăpastiei și că un rău de proporții apocaliptice este pe cale să înghită totul.
Deci, primele minute ale filmului sunt genial de bine executate! Însă după câteva minute, din actul I până-n al II-lea filmul se prăbușește cumplit.
Tonul sumbru nu se împletește deloc cu efectivul conținut? Care-i problema? Primele două acte sunt o comedie romantică adolescentină care m-a distrus psihic, și de data asta, o zic în sens negativ.
De-asta mi-a plăcut destul de mult The Goblet of Fire, tocmai că a reușit să facă un ping-pong magistral între registre, iar acele segmente amoroase au fost superbe, iar lucrul ăsta trebuia exploatat încă puțin mai mult și-n următoarea parte.
Ginny Weasley, sora lui Ron, își face apariția în cel mai ciudat mod cu putință. E super drăguță! DAR A FOST ARUNCATĂ ÎN FILM ÎN CEL MAI FORȚAT MOD CU PUTINȚĂ.
Și da! Hai că nu e spoiler, că e un lucru mirosit de la primele filme, ea devine interesul romantic pentru Harry. ZERO CHIMIE! Tocmai din cauza faptului că a aterizat în ecuația scenariului ca ultimul meteorit nedepistat de NASA.
Într-adevăr, filmul se bazează foarte mult pe originile Lordului Cap Chelios Belit Întunecat și mai e și o zonă de thriller legată de așa-zisul Prinț Semipur, însă toate aceste segmente sunt înghițite puternic de comedia romantică demnă de Disney Channel.
Fix când e un moment mai tensionant, hop, vine iubirea. În loc să fiu la marginea fotoliului de frică și suspans, îmi era frică să nu apară vreun Mircea Radu, acompaniat pe spate cu All You Need Is Love, și să înceapă pe holurile școlii marea emisiune Din Dragoste.
Însă, din fericire, după două acte pe care le-am găsit mediocre, filmul dă nucleara și livrează un act final de nota 10! Acțiune, suspans, emoție, o dezvăluire care îți lasă maxilarul pe podea și un deznodământ atât de lacrimogen, încât am plâns ca la înmormântare.
Ce să mai, o adevărată avalanșă de trăiri, care aproape că m-a făcut să uit de toate nemulțumirile acumulate până atunci!
Scena din peșteră este magistral regizată, minimalistă în execuție, dar cu o încărcătură aproape epică, îmbinând extraordinar de bine elemente de thriller, horror și melodramă.
Iar tot ce urmează după această secvență curge impecabil, cu o intensitate dramatică tot mai apăsătoare, până ajungi să fii luat de cele mai fierbinți înădușeli.
Iar totul culmină cu un final devastator la nivel emoțional, fără spoiler, dar acea scenă în care baghetele sunt înălțate către cer… Jelanie totală!
NOTĂ
Fără îndoială, acesta este filmul care mi-a plăcut cel mai puțin. Fără reținere o zic – primele două acte mi s-au părut extrem de mediocre.
Stilistica nu s-a pupat deloc cu materialul efectiv livrat pe ecran. Însă mare noroc am avut cu actul III, care este unul de nota 10!
Nu-mi rămâne să-i acord un 7 venit pe ultima sută de metri, să-mi aranjez gulerul și mânecile și să mă pregătesc pentru duo-ul numit Deathly Hallows.
