Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1… Gata! Am ajuns la prima parte a finalului poveștii care a schimbat cursul istoriei literare pentru totdeauna.
Să pornim la drum!
SINOPSIS
După moartea lui Albus Dumbledore (Michael Gambon), lumea magică se află într-o situație tot mai sumbră, pe măsură ce Lord Voldemort (Ralph Fiennes) și adepții săi își extind influența, preluând treptat controlul asupra Ministerului Magiei și instaurând un regim bazat pe teroare, persecuție și neîncredere.
În aceste condiții, Harry Potter (Daniel Radcliffe), alături de Hermione Granger (Emma Watson) și Ron Weasley (Rupert Grint), renunță la ultimul an de studiu la Hogwarts și pornește într-o misiune extrem de periculoasă: descoperirea și distrugerea Horcruxurilor, obiecte în care Voldemort și-a ascuns fragmente din suflet pentru a-și asigura nemurirea.
Lipsiți de protecția profesorilor și de siguranța oferită cândva de Hogwarts, cei trei prieteni sunt nevoiți să supraviețuiască într-o lume ostilă, unde pericolul poate apărea la fiecare pas, iar încrederea în ceilalți devine tot mai dificilă.
EXECUȚIE
Încă din primele minute ale filmului, ba chiar de la celebrul intro-generic cu sigla WB suntem primiți în cel mai sumbru mod cu putință!
Pentru prima dată, povestea se debarasează de școala Hogwarts. Acel loc plin de magie, speranță și siguranță a dispărut, iar trio-ul nostru mult îndrăgit se află într-o permanentă cursă pe viață și pe moarte, încercând să găsească și să distrugă Horcruxurile înainte ca răul să pună definitiv stăpânire pe lumea magică.
Imaginea este întunecată, atmosfera apăsătoare, iar sentimentul de pericol și nesiguranță plutește aproape în fiecare cadru.
De fapt, ce să mai lungim vorba, pentru prima oară în această franciză putem vorbi despre o dramă get-beget, extrem de întunecată, în care aventura fantastică trece în plan secund, lăsând loc fricii, disperării, sacrificiului și luptei pentru supraviețuire.
Magia există în continuare, bineînțeles, dar parcă și-a pierdut farmecul inocent de odinioară, devenind mai degrabă o armă într-o lume care se prăbușește sub ochii noștri.
Filmul beneficiază de un rating PG-13, însă, din acest punct de vedere, se vede și se simte că echipa de producție a împins limitele clasificării aproape la maximum.
Avem numeroase secvențe de o intensitate surprinzătoare, cu imagini tulburătoare în care sângele e pe ecran, membre rupte, momente de cruzime, tortură și o atmosferă de teroare psihologică ce nu prea mai are nimic în comun cu aventurile fermecătoare ale primelor filme.
Sincer, sunt destule scene pe care nu le-aș considera tocmai potrivite pentru cei mici, DAR, să fim realiști, echipa filmului s-a adresat în mare parte audienței țintă de la acea vreme! Cei care s-au maturizat sincronizat cu această poveste.
Iar scenele acelea cu șarpele ăla infect… Doamne ferește, acele scene au reușit să-mi facă sufletul să decoleze din al meu corp, de… Am și o mare fobie de șerpi.
Personajele sunt, în sfârșit, cu adevărat mature, ajungând la un nivel de dezvoltare intelectuală, emoțională și spirituală pe care filmele precedente doar îl pregăteau.
Harry, Ron și Hermione nu mai sunt copiii care se aventurau prin Hogwarts, bazându-se pe noroc, curiozitate și ajutorul profesorilor, ci niște tineri obligați să gândească singuri, să ia decizii dificile și să suporte consecințele propriilor alegeri.
Iar asta conduce și la niște conflicte dure, ce-i drept, cauzate și de anumiți factori externi diabolici.
Din punct de vedere actoricesc, nu mai am ce să comentez, repet, vorbim de niște oameni maturi în toată regula. Însă, dacă ar fi să acord un singur premiu de actorie fix acestui film, ei bine, acesta ar merge către Rupert Grint.
Prestația lui este magistrală, surprinzătoare și, în sfârșit, personajului său i se face dreptate! Nu-l mai avem pe acel clovn de serviciu, pe pămpălăul care îndeplinea mai mereu rolul de bufon al grupului și care parcă avea un talent înnăscut de a intra în tot felul de belele.
De această dată, Ron capătă o profunzime dramatică mult mai pronunțată, fiind măcinat de frustrare, nesiguranță, gelozie și conflicte interioare cât se poate de umane.
Nu vreau să intru în spoilere, oricum, din moment ce vă aflați aici, e clar că știți ce s-a petrecut în ultima parte, iar acum – Hermione și Ron formează un cuplu.
Și, repet, fără spoilere, dar există o scenă ceva mai neobișnuită, care implică un sărut și care, mai în glumă, mai în serios, probabil a satisfăcut pentru câteva clipe fanteziile acelor fani care și-ar fi dorit cu totul alte traiectorii amoroase în acest univers.
Iar având în vedere că ne apropiem de finalul poveștii, este inevitabil să începem să ne luăm rămas-bun de la personaje îndrăgite, care se sting sub ochii noștri, iar unele momente m-au făcut să scot direct baxul de șervețele!
Dacă pe mine m-au distrus emoțional, pe unul care urmărește această franciză de puțin peste o lună, sub forma unui maraton cinematografic, nici nu vreau să mă gândesc ce au simțit cei care au copilărit alături de aceste personaje vreme de aproape zece ani.
Și hai, hai, că știți foarte bine la ce mă refer… Acea înmormântare de la final…
NOTĂ
Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1 este o primă parte a marelui final care are absolut de toate și care te trece prin întregul spectru al emoțiilor!
Avem suspans, acțiune, tensiune, momente de groază, dramă, maturizare, sacrificii și secvențe care îți smulg atât zâmbete, cât și lacrimi.
Ce să mai, pentru mine, acest film este unul perfect și sublim de la cap la coadă!
Nu-mi rămâne decât să-i acord nota maximă și să mă pregătesc pentru apogeul francizei!
