#39 IMDB
*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024
De dragul blog-ului, a trebuit să revăd Léon: The Professional.
Un thriller plin de acțiune și dramatism, scris și regizat de Luc Besson.
SINOPSIS
Léon: The Professional urmărește povestea lui Léon (Jean Reno), un asasin profesionist solitar care trăiește în New York și își duce existența după reguli stricte, fără să se atașeze de nimeni.
Viața lui se schimbă atunci când o întâlnește pe Mathilda (Natalie Portman), o fată de 12 ani a cărei familie este ucisă de oamenii coruptului agent DEA Norman Stansfield (Gary Oldman).
Rămasă fără familie și hotărâtă să-și răzbune fratele mai mic, Mathilda îi cere lui Léon să o învețe meseria lui. Deși inițial ezită, acesta ajunge să o protejeze și să-i devină mentor, iar între cei doi se dezvoltă o legătură neobișnuită.
EXECUȚIE
Cred că trebuie mai întâi să vorbim despre acel „elefant din cameră” care încă bântuie de fiecare dată acest film, mai exact relația dintre cele două personaje.
Mulți spun că am avea de-a face cu o relație de tip erotic – pedofilie bolnavă. E adevărat, sunt multe secvențe care-ți ridică sprânceana, interacțiunea dintre cei doi vine cu multe momente stânjenitoare, trăsnite și ciudate.
Sincer, nu am simțit ceva necurat în relația lor, mai ales că vorbim despre două persoane total diferite.
Un ditamai bărbatul, analfabet notoriu care știe doar să fie mega-asasin, în rest este vai de steaua și răniții lui, iar la polul opus se află o puștoaică lipsită de orice fel de orizont.
Și cred că despre asta este vorba în film – despre două suflete singuratice care s-au întâlnit și, mai apoi, s-au completat, învățând unul de la celălalt câte ceva.
Este vorba despre un adult care n-a descoperit niciodată ce este cu adevărat viața și un suflețel de fată care abia acum învață și descoperă ce este viața.
Léon îi oferă Mathildei siguranță, protecție și un sens al ordinii într-o lume haotică. Mathilda îi oferă lui Léon ceea ce el nu a avut niciodată: afecțiune, joacă și un motiv de a trăi dincolo de supraviețuire. Împreună, ei învață să fie oameni – unul de la celălalt.
Mathilda îl învață pe Léon să citească, să se bucure de lucrurile simple și să își asume riscuri emoționale. Léon o învață pe Mathilda să se apere, să fie disciplinată și să înțeleagă că răzbunarea nu este întotdeauna soluția.
Am scris atâtea paragrafe și nu am adus în discuție elemente ce țin de acțiune, tocmai că nu despre asta este vorba în acest film, ci despre UMANITATE, PRIETENIE, SINGURĂTATE și SUFERINȚĂ.
Și totuși, hai să vă zic ceva și despre acțiune.
Luc Besson construiește și filmează secvențele de acțiune cu mare măiestrie și șmecherie. Nu sunt doar explozii și împușcături aruncate la întâmplare; sunt coregrafii ale violenței, dansuri ale morții în care fiecare mișcare are un sens.
Iar aici, apogeul acțiunii are loc în actul final, unde totul se transformă într-un spectacol pirotehnic de zile mari. Besson și echipa sa au evitat pe cât posibil CGI-ul, preferând să folosească explozii reale și focuri de armă autentice.
Cât despre palierul actoricesc, cuvintele sunt de prisos.
Jean Reno este memorabil și aș zice că a făcut ceva istoric: un asasin, un criminal cu sânge rece, să devină simpatic.
Când își îngrijește planta, când bea lapte, când se uită la un film mut cu o naivitate copilărească – toate acestea sunt momente care îl fac mai uman, mai real și mai aproape de sufletul omului.
Gary Oldman este demențial. Stansfield este un agent DEA corupt, drogat și complet instabil, care pare să se bucure de fiecare act de violență pe care îl comite.
Când bagă în el o pastilă magică, deja începe nebunia, iar aghiotanții lui încearcă să-l calmeze și să-l perie peste tot, nu de alta, dar dacă-l calci pe coadă, e posibil să te ciuruiască pe tine și pe tot neamul.
Însă, fără îndoială, marea surpriză și revelația supremă este Natalie Portman.
Cei care mă citiți de ceva timp știți că actrița este feblețea mea și soția mea din altă viață, însă lăsând gluma la o parte, actrița a avut parte de un debut stelar.
La doisprezece ani, Natalie Portman a făcut un debut care ar fi putut fi doar un alt rol de copil, însă nu a fost așa. A cărat filmul în spate, a fost pata de culoare a poveștii și, poate cel mai important, a „luptat” actoricește cot la cot cu veterani precum Jean Reno sau Gary Oldman.
Mathilda este dură, dar și fragilă; este matură dincolo de anii ei, dar și profund copilăroasă. Portman a reușit să balanseze aceste două aspecte cu o naturalețe care sfidează vârsta ei.
Însă acest rol care a propulsat-o și care anunța că cinematografia va avea parte de una dintre cele mai bune actrițe pentru următoarele foarte multe decenii, din păcate, a venit și cu niște blesteme, mai exact interpretarea infectă și abjectă a maimuțelor din presă sau a publicului mârlan care au sexualizat-o extrem de mult timp.
Iar ulterior, în urma acestor evenimente negative care s-au acumulat de-a lungul timpului, Natalie Portman a declarat că vede altcumva acest film acum în prezent.
Pe de-o parte, este perfect de înțeles, însă obiectiv și realist vorbind, filmul este fabulos de bine realizat. Din păcate, în lume există și gunoaie umane. Cam ăsta a fost marele ghinion al actriței.
NOTĂ
În cele din urmă, Léon: The Professional este un film despre singurătate, traumă, atașament și posibilitatea de a găsi o familie acolo unde nu te-ai fi așteptat.
Dincolo de acțiune, asasini și schimburi de focuri, miezul filmului este surprinzător de tandru. Este povestea a doi oameni care, în circumstanțe absolut improbabile, descoperă că au nevoie unul de celălalt.
Ca să nu mai zic că totul se încheie într-o notă care mi-a generat piele de găină, mai exact – Shape of My Heart de la uriașul Sting.
