Nu vorbim despre celebrul cântăreț Passenger care cântă Let Her Go, ci despre un film horror din 2026.
Un film regizat de André Øvredal, cel care a realizat The Autopsy of Jane Doe (super meserie de film).
SINOPSIS
Passenger urmărește povestea lui Tyler (Jacob Scipio) și a logodnicei sale, Maddie (Lou Llobell), un cuplu care pornește într-o călătorie cu autorulotă, hotărât să se bucure de libertatea drumului.
Totul se schimbă în momentul în care cei doi asistă la un accident rutier cumplit petrecut pe o șosea izolată. Curând, Tyler și Maddie realizează că nu au părăsit locul tragediei singuri.
O prezență malefică, cunoscută drept „Passenger”, pare să se fi atașat de ei, transformând excursia într-un coșmar fără scăpare.
Pe măsură ce fenomenelor inexplicabile li se adaugă o forță supranaturală imposibil de oprit, cei doi sunt nevoiți să lupte pentru supraviețuire și să descopere adevărul din spatele entității care îi urmărește la fiecare pas.
EXECUȚIE
Cred că de la Nomadland nu am mai întâlnit povestea asta legată de cei care cutreieră țara în lung și-n lat cu rulota, lucrând de la distanță sau sezonier.
Cât despre această tradiție de road trip… Mi se pare interesantă și cu siguranță că-i și captivantă, dar în același timp, cam trebuie să stai bine pe psihic să poți să reziști non-stop fără un acoperiș stabil deasupra capului.
Așadar, toate acestea împreună cu legenda urbană care gravitează în jurul filmului ar suna foarte interesant, însă din păcate, rezultatul final e ceva deplorabil.
Singurul punct forte al filmului este reprezentat chiar de André Øvredal, regia acestuia fiind cea care reușește cât de cât să nu îngroape filmul definitiv.
Sunt câteva momente care au reușit să mă înspăimânte cu adevărat, cineastul norvegian știe cum să miște într-un mod ingenios și subtil obiectivul cât să-ți instaleze frica fără să-ți arate acel ceva.
Așa cum am spus și-n preambul unde am lăudat The Autopsy of Jane Doe, elementul de horror psihologic este atuul principal al regizorului. Cele mai sincere sperieturi le-am tras atunci când sonorul era dat aproape de zero sau unde nu mi-a fost arătat niciun monstru sau entitate supranaturală.
Evident, celebrele și răsuflatele jump scare-uri sunt nelipsite, dar acolo e imposibil să nu tresari. Aia e reacția sistemului nervos când corpul e expus la un stimul brusc și puternic.
În rest, filmul e o dejecție epocală și o scrisoare de dragoste adusă imbecilității.
Se simte că scenariștii sunt alde Pielea de pe țeavă, că n-au scris mai nimic important, iar în cazul de față, mai bine folosești foile de scenariu pe post de hârtie igienică decât să le transpui pe celuloid.
Rar mi-a fost dat să văd un horror unde să n-am pic de empatie. Aici am fost pe modul: băi, meritați să o mierliți la cât de retardați sunteți.
Sunt câteva momente în care personajele primesc instrucțiuni despre ce să NU facă pentru a scăpa de drăcovenia malefică. Și ce credeți? Cuplul nostru imbecil face FIX PE INVERS.
Pe tine te urmărește o Satană autostopistă, iar ție îți arde să-ți montezi un cinema în pustietatea pădurii la miezul nopții și să vorbești cu gagică-ta despre cum va fi relația voastră?
Ca să nu mai zic că scenariul este extrem de convenabil. Fix când trebuie și e momentul potrivit, atunci moare motorul, atunci vine o pană de cauciuc, atunci rezervorul rămâne golit de benzină, etc.
Cât despre legenda aceasta urbană… Pe cât de interesantă e, pe atât de lipsită de coerență este scrisă. Ni se zice cum să scăpăm de ea și ce hram poartă și cam atât.
Are el o semnătură în stil de gheare de Chupacabra prin care-și face prezența, dar mă jur că nu i-am găsit sensul. Cum ar lăsa o urmă de gheare de balaur o fantomă a unui moș Eustache Traistă exorcizat? Chiar nu știu și nu înțeleg.
Dialogul este scris pe caietul de datorii. Oricum, așa dialog, așa personaje cu handicap cerebral, așa pușcării de scenariști.
NOTĂ
Per total, Passenger este un film excelent… de imbecil și cretin. O răgălie a genului horror în care spectatorul trebuie să îndure un grad ridicat de imbecilitate pe marele ecran.
Și e nasol că filmul are niște ingrediente interesante care ar fi putut fi îmbinate într-un produs foarte mișto.
Îmi pare rău de regizor, că e un cineast cu mână bună, dar o regie bună nu poate salva un scenariu fad și prost scris.
Tocmai de-aia, atunci când avem un film de autor precum Sentimental Value, acolo știm bine că toate criticile negative sau laudele trebuie acordate numai și numai lui Joachim Trier, că el a fost producător, regizor și scenarist.
Noroc de regia bună a câtorva secvențe, că altfel Passenger primea nota 3.
