Apollo 13 — După toată faza asta cu Artemis II, mi s-a făcut poftă de un SF de acest tip.
Așa că, fără alte comentarii, zic să ÎNCERCĂM să aselenizăm cu Apollo 13, un film regizat de Ron Howard.
SINOPSIS
Filmul urmărește misiunea spațială Apollo 13, lansată cu scopul de a ajunge pe Lună, dar care se transformă rapid într-o luptă dramatică pentru supraviețuire.
La bordul navei se află astronauții Jim Lovell (Tom Hanks), Fred Haise (Bill Paxton) și Jack Swigert (Kevin Bacon), care pornesc într-o călătorie ce pare inițial de rutină.
În timpul zborului, o explozie gravă avariază modulul de serviciu, compromițând sistemele vitale ale navei și punând în pericol viața echipajului.
Departe de orice posibilitate de salvare directă, cei trei astronauți sunt nevoiți să improvizeze constant, în timp ce echipa de la sol, condusă de Gene Kranz (Ed Harris), încearcă să găsească soluții pentru a-i aduce înapoi în siguranță.
EXECUȚIE
Un film care este făcut după o tentativă de film. Adică cei de la NASA, împreună cu cei de la Hollywood, nu au mai avut buget pentru a duce la capăt o nouă producție propagandistică.
Cât despre ce avem aici, cel mai probabil, de Stanley Kubrick nu mai aveau bani, iar de data asta au apelat la Ron Howard, care a reușit să recreeze momentul în care evreii de la Hollywood, cei care conduc lumea, au vrut să ne păcălească din nou.
Cine dracu să creadă că niște oameni erau să moară în spațiu? Toată lumea știe că apa e informație, pământul este plat și că Iisus Hristos s-a născut în România, fiind cel mai periculos om din istorie, alături de Mihai Eminescu.
Acum gata cu miștoul, să comentăm serios despre acest film.
Acest 13 din dreptul misiunii Apollo pare-se că a fost predestinat.
Parcă toate astrele și constelațiile ghinionului universal s-au aliniat în acele ore și s-au abătut asupra grupului de la NASA.
Acuma, fiind un film comercial, e lesne de înțeles că s-au mai înflorit unele situații, dar, per total, filmul respectă firul realității evenimentului.
Deși e știut deznodământul acestei misiuni, chiar și așa, filmul te ține la marginea fotoliului datorită multitudinii de momente pline de suspans și dramatism.
Filmul te bagă în niște situații de ajungi să zici „Du-te, bă, de aici, că nu cred că se întâmplă așa ceva!”, iar aici mă refer atât la situațiile horror prin care trece echipajul spațial, cât și la situațiile prin care trece centrul de comandă — Houston.
Iar aici e meritul lui Ron Howard, care știe să creeze o atmosferă extrem de tensionată, de te ia cu transpirații și frisoane.
Și da, horror este cel mai potrivit termen pentru a descrie o astfel de situație — să te afli izolat și plutind în frigurosul și întunecatul spațiu cosmic infinit, să fii cu oxigenul la limită și cu dioxidul de carbon crescut în capsulă, să ai șanse infime de a te întoarce pe Pământ… Vai de viața mea…
Pur și simplu, după ce vizionezi un astfel de film, respectul pentru acești oameni crește la cote infinite — fără îndoială, cei mai curajoși și inteligenți oameni de pe planetă participă în aceste misiuni, iar aici mă refer la tot ce ține de NASA — astronauți, fizicieni, directori, ingineri, asistenți, etc.
Spre deosebire de multe filme care pun accentul pe un erou individual, Apollo 13 funcționează ca o poveste corală.
Astronauții din spațiu și echipa de la sol sunt la fel de importanți, iar succesul nu vine dintr-un gest spectaculos sau din nu știu ce revelație homerică, ci dintr-o serie de decizii colective, de improvizații și de soluții tehnice găsite sub presiune.
Așa că, aici, chiar nu pot spune că vreun actor iese în evidență, și nu e o critică negativă, din contră, tocmai că toți au o chimie extrem de reală și de autentică, încât formează un tot unitar de o performanță artistică de zile mari.
Tehnic, filmul este remarcabil. Reconstrucția navei, efectele vizuale și modul în care este redată imponderabilitatea contribuie la autenticitatea experienței.
Sunetul și montajul sunt la cel mai înalt nivel, nu degeaba au fost recompensate și cu niște statuete aurii la Oscar.
Dacă ar fi să găsesc un punct în minus sau, mai bine zis, ce mi-ar fi plăcut să experimentez în urma acestui film, mi-aș fi dorit o lovitură emoțională.
Dar, știind deja firul narativ, cam greu să primesc așa ceva, dar asta nu înseamnă că am fost stană de piatră în fața ecranului.
NOTĂ
Între spațiu și Pământ, între oameni și tehnologie, între eșec și speranță — totul este dirijat cu mare echilibru de pe scaunul regizoral, unde a fost ancorat Ron Howard.
Nu este o poveste despre cucerirea spațiului, ci despre lupta de a reveni acasă, iar această schimbare de perspectivă — Apollo 13 cred că este printre cele mai umane filme SF care au existat vreodată.
Un film despre reziliență, despre inteligență colectivă și despre capacitatea oamenilor de a găsi soluții chiar și atunci când totul pare pierdut. E clișeic, e un film de popcorn, dar cu toate astea, Apollo 13 respectă cu strictețe rețeta, iar asta rezultă într-un film foarte bun.
Așa că, fără alte comentarii, ofer o notă solidă de 8.
