The Mummy — După lungi amânări, în sfârșit ajung la celebrul film cu Brendan Fraser.
SINOPSIS
În Egiptul anilor 1920, aventurierul Rick O’Connell (Brendan Fraser) se aliază cu bibliotecara Evelyn Carnahan (Rachel Weisz) și fratele ei pentru a explora ruinele legendarei cetăți Hamunaptra, orașul morților.
Căutarea comorilor se transformă într-un coșmar atunci când, din greșeală, trezesc la viață mumia unui preot din Antichitate, blestemat pentru o iubire interzisă.
Pe măsură ce forțe supranaturale devastatoare se dezlănțuie, grupul trebuie să descifreze mistere străvechi și să găsească o cale de a opri răul eliberat.
EXECUȚIE
Filmul este regizat de Stephen Sommers, cel care a făcut Deep Rising, un film bunicel și-n același stil de popcorn movie.
Cine s-ar fi așteptat ca, după acel film, un an mai târziu, viitorul său proiect — The Mummy — să devină un clasic care va ajunge la generații?
Revenind la filmul de față, The Mummy reprezintă pachetul absolut de distracție cinematografică: horror, acțiune, aventură și comedie spumoasă. Evident, cireașa de pe tort o reprezintă distribuția, care asamblează un grup de personaje demențiale.
Aș minți dacă aș spune că scenariul reprezintă vreo capodoperă a scriiturii, când, de fapt, avem parte de cea mai liniară și clișeică poveste. Dar știți ce? Chiar și așa, rețeta asta răsuflată funcționează perfect, pentru că este respectată cu sfințenie și executată foarte bine.
Sunt bune și astfel de filme, nu doar drame de Cannes, Sarajevo și Berlinale.
Trebuie să admitem faptul că durează destul de mult până când mumia își face simțită prezența, iar ăsta e un mic inconvenient. Dar, în același timp, nici nu te plictisești până atunci, deoarece filmul e plin de peripeții.
Acțiunea e ca la balamuc. Fie că mă refer la începutul filmului, care ne transportă în Egiptul Antic, fie când suntem în prezentul poveștii, unde avem parte de războaie de mari proporții în deșert, de lupte navale sau de încăierări prin nu știu ce amfiteatre.
Evident, n-am cum să nu uit și de umorul livrat excelent de distribuție, iar totul pleacă din chimia actorilor și din ciondănelile lor.
Cu toată heterosexualitatea mea, dar vai de mine, ce bărbat chipeș era Brendan Fraser în tinerețe!
El joacă un Johnny Bravo al acelor vremuri — misogin, glume prăjite la foc automat și bine antrenat la bătaie, dar când vine vorba să-i ceri să-și folosească creierul, mai bine ai căuta un supermarket prin deșert, ai mai mari șanse așa.
Rachel Weisz este frumoasa și focoasa grupului, dar în același timp e și mereu acea domniță aflată la ananghie.
Dar ce este cel mai important de precizat: ea este creierul fiecărei mișcări. E poliglotă, e cunoscătoare în orice domeniu științific, deci din punct de vedere al dotării intelectuale nu are egal.
Acum să trecem la elefantul din cameră pe care-l așteptăm cu toții — mumia.
Dragilor, atunci când se deschide sarcofagul blestemat și iadul se dezlănțuie pe Pământ, ei bine, așteptați-vă la un spectacol horror de toată frumusețea.
Cinste lui Arnold Vosloo pentru ce a reușit să facă în rolul antagonistului demonic, iar aici nu mă refer la înfățișarea lui finală, când e una cât se poate de umană.
Chit că filmul e PG-13, n-am cum să nu recunosc că înfățișarea mumiei din fazele incipiente e una de să fugi de să rupi și să mănânci nisipul. Adică nu vorbim doar de o arătare înfășurată în bandaje și-n hârtie igienică antică, ci e un demon în toată esența termenului.
Iar abilitățile sale mistice conferă și un spectacol grotesc de mari proporții. Și apropo de acest aspect, deși efectele speciale sunt excelente, bineînțeles că se simt depășite, dar în același timp nu arată în halul ăla încât să te facă să-ți scoți ochii de durere.
NOTĂ
Așa cum am spus și la începutul recenziei, aș exagera masiv să zic că avem de-a face cu vreo capodoperă intergalactică — departe de așa ceva.
E un popcorn movie menit să distreze audiența. Acesta este scopul lui, iar din fericire pentru toată lumea, The Mummy își duce misiunea la bun sfârșit.
Nu m-am luat de acuratețea istorică, pentru că filmul nu e documentar istoric, ci un film de entertainment. Adevărul e că aș fi cel mai mare mincinos dacă aș spune că eram atent la asemenea detalii istorice și științifice.
Ritm alert, comedie bună, horror fain și acțiune la cote maxime și-n proporții generoase — cam așa sună rezumatul filmului de față.
