Am zis să mai trag niște fișe prin catalogul lui Porumboiu.
Așa că, fără alte introduceri inutile – Comoara.
SINOPSIS
Într-o după-amiază obișnuită, Costi (Cuzin Toma), un tânăr tată care duce o viață modestă, este abordat de vecinul său, Adrian (Adrian Purcărescu).
Acesta îi mărturisește că are un secret de familie: în curtea bunicilor, într-un sat din sudul României, ar fi îngropată o comoară din perioada comunistă — aur sau obiecte de mare valoare ascunse pentru a scăpa de naționalizare.
Costi, atras de promisiunea unei posibile schimbări financiare și împins de curiozitate, acceptă să-l ajute.
Împreună, cei doi angajează o echipă cu detector de metale și pornesc într-o aventură neobișnuită la țară, căutând sub pământ nu doar obiecte, ci și sensul propriilor vieți.
EXECUȚIE
Nu și nu! Nu e vorba despre vreun film în stilul Indiana Jones și nici vreun film în stilul National Treasure cu Nicolas Cage în rol principal, ci un film românesc realist.
Aici trebuie să recunosc, filmul are deja câteva puncte în plus pentru originalitatea premisei – sau mai bine zis, modul în care o poveste care, în mod normal, s-ar preta la un blockbuster hollywoodian, a ajuns să fie adaptată pentru cinema-ul european, în special românesc.
Corneliu Porumboiu surprinde cu luciditate disperarea românului contemporan, prins între salarii mici, datorii și speranța iluzorie a unei schimbări miraculoase.
Costi, cu fața lui calmă și cu zâmbetul reținut, devine simbolul unei generații care trăiește de la o lună la alta, dar care încă mai visează la „ceva mai mult” — o comoară care să repare nedreptățile vieții.
Aventura căutării ascunde, de fapt, o critică subtilă la adresa clasei politice și a societății posttranziție.
Filmul ironizează o Românie în care promisiunea îmbogățirii rapide a devenit un mit colectiv, iar valorile morale au fost îngropate, la propriu, „sub pământ”.
Până aici, nimic de comentat de rău, dar de acum vin criticile.
De precizat că filmul a apărut înainte de La Gomera, deci, din punct de vedere regizoral, știți la ce să vă așteptați.
Exact! Minimalism elitist la ordinea zilei! Chiar era nevoie de așa ceva la o premisă atât de mișto?
Punctul de plecare al filmului ar fi putut fi o acțiune grozavă, o satiră spumoasă, dar și acidă.
Chiar era nevoie să văd minute în șir cum detectorul de metale ia la puricat fiecare milimetru de pământ?
Chiar era nevoie să văd minute în șir cum este săpată o groapă?
Ca să nu mai zic de finalul total nerealist — nu o să intru în spoilere, dar hai să fim serioși: nimeni nu ar face pe Robin Hood într-o astfel de situație total unică în viață.
Din punct de vedere actoricesc… nu am ce reproșuri sau laude să aduc. Actoria se află la un nivel corect, cinstit și regulamentar, fără ca nimeni să iasă în evidență.
NOTĂ
Premisă genială, anumite săgeți livrate fain și cam atât.
Degeaba e un film original, cu premisă mișto și diferită, dacă execuția e în același stil văzut și revăzut de atâtea ori.
E un film decent, dar departe de producțiile văzute de mine din catalogul lui Porumboiu, iar aici mă refer la Polițist, adjectiv, La Gomera sau A fost sau n-a fost? .
