#160 IMDB

*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024 

Mulți spun că-i cel mai bun film din catalogul lui David Lynch iar cele 8 nominalizări de la Oscar cam accentuează această opinie majoritară.

Hai să vedem!

SINOPSIS

Filmul este o dramă biografică profund emoționantă, inspirată de povestea reală a lui Joseph Merrick ( John Hurt ), un bărbat cu deformări fizice severe care trăiește în Londra victoriană.

În centrul poveștii se află Dr. Frederick Treves (Anthony Hopkins), un chirurg compasiv care îl descoperă pe Merrick într-un circ ambulant, unde este exploatat sub numele de „Omul Elefant”, fiind prezentat ca o curiozitate grotescă.

Impresionat de condițiile inumane în care trăiește Merrick, Dr. Treves îl scoate din acel mediu și îl aduce într-un spital, unde încearcă să îi ofere o viață mai demnă.

Pe măsură ce Treves ajunge să cunoască omul din spatele înfățișării neobișnuite, descoperă că Merrick este o persoană extrem de sensibilă, inteligentă și cu o dorință profundă de a fi acceptată de societate.

Cu toate acestea, Merrick continuă să se confrunte cu prejudecățile, cruzimea și exploatarea celor din jur, în timp ce luptă să își găsească locul într-o lume care îl percepe doar prin prisma aparențelor sale.

EXECUȚIE

Auzisem câte ceva despre acest film, dar habar nu aveam că David Lynch a scos și drame de genu’.

Bănuiesc că este printre cele mai atipice proiecte din portofoliul regretatului mare cineast, așa cred.

The Elephant Man este inspirat din fapte reale, bazându-se pe viața lui Joseph Merrick, un bărbat britanic din secolul al XIX-lea, cunoscut pentru deformările sale fizice extreme cauzate de ceea ce se presupune a fi fost sindromul Proteus, o boală extrem de rară.

Povestea sa a fost documentată în mare parte de Dr. Frederick Treves, chirurgul care l-a descoperit și l-a ajutat să ducă o viață mai demnă.

Filmul se bazează pe două surse principale: cartea The Elephant Man and Other Reminiscences, scrisă de Dr. Treves, și The Elephant Man: A Study in Human Dignity de Ashley Montagu.

În aceste lucrări sunt detaliate circumstanțele vieții lui Merrick, inclusiv exploatarea sa într-un circ ambulant și ulterior intervenția lui Treves, care i-a oferit un refugiu la Spitalul Regal din Londra.

Astfel, Joseph Merrick a devenit un simbol al rezilienței și al luptei pentru demnitate într-o societate care îl trata inițial ca pe o curiozitate grotescă.

Ok, gata cu lecția lungă de istorie, hai să vă vorbesc despre film :

Am avut sentimente ciudate despre acest film, mai exact în prima parte a filmului, unde trebuie să recunosc că nu știam cum să privesc acest film : Biografic, un studiu medical, e oare un thriller?

Iar aidoma personajelor din film, și eu l-am privit pe John ca pe un monstru, că realist vorbind, asta este prima concluzie pe care o tragi la primul contact cu acesta.

Însă, din a doua parte a filmului, când John scoate pe gură primele cuvinte și își conturează relațiile cu persoanele care-l înconjor, ei bine, totu’ se transformă într-o clară dramă cutremurătoare unde nici cei mai puternici munți nu stau nemișcați.

Este o poveste despre inegalitatea profundă a modului în care oamenii sunt percepuți și tratați.

Filmul îl prezintă pe John Merrick nu ca pe o curiozitate, ci ca pe o ființă umană complexă, sensibilă și profund inteligentă.

Deși înfățișarea sa îl izolează, Merrick devine un simbol al umanității pure, contrastând puternic cu cei care îl exploatează sau îl judecă superficial.

Cruzimea și exploatarea la care este supus Merrick, mai întâi în circul ambulant și apoi, într-un mod mai subtil, chiar și de cei binevoitori, reflectă o societate obsedată de aparențe și de categorisire.

În Londra victoriană, o epocă dominată de o moralitate rigidă, Merrick este văzut mai întâi ca o monstruozitate, apoi ca o curiozitate și, în cele din urmă, ca o persoană care merită respect și compasiune.

Iar acest arc emoțional ne obligă să ne întrebăm: cine sunt adevărații monștri? Cei care arată diferit sau cei care tratează diferența cu cruzime și dispreț?

Relația dintre Merrick și Dr. Frederick Treves este piesa de rezistență a filmului, și aduce în discuție întrebări morale complicate.

Deși Treves îl salvează pe Merrick din condițiile degradante ale circului, filmul sugerează că această „salvare” nu este lipsită de o anumită doză de exploatare. Treves însuși se confruntă cu o criză de conștiință: îl ajută pe Merrick pentru binele său sau pentru propria satisfacție morală?

Filmul, realizat în alb-negru, amplifică atmosfera sumbră și tensionată a Londrei victoriene, transformând orașul într-un personaj în sine. Fumul, design-ul, umbrele și unghiurile de filmare adesea neobișnuite creează o lume opresivă, care reflectă izolarea lui Merrick.

Despre actorie pot spune doar că-i la un nivel epocal, care nu-i una de zile mari, ci una de zile titanice, toată lumea este la mare înălțime, și aici mă refer la Anthony Hopkins și John Hurt care au o chimie extraordinară, ca să nu mai zic că John Hurt a primit și o nominalizare la Oscar pentru al său rol.

Pe plan emoțional….. Am fost rupt și îngenuncheat, iar asta datorită prestației monumentale care a venit din partea lui John Hurt, iar replica „ I AM NOT AN ELEPHANT! I AM NOT AN ANIMAL! ” mi-a oferit un instant râu de lacrimi pe obraji.

NOTĂ

Aparent, acesta a concurat alături de Raging Bull, și să-mi fie cu iertare și cu mare respect pentru Martin Scorsese, dar asta a fost cu adevărat o poveste demnă de ecranizat, nu întâmplările cocalarului ăluia de Jake LaMotta.

Oricum, a pierdut în fața lui Ordinary People, încă n-am văzut filmul, dar din ce-am citit, nici ăla nu-i vreo mare scofală.

Din punctul meu de vedere, avem parte de una dintre cele mai emoționante drame spuse vreodată în cinema, o poveste care explorează teme universale precum empatia, discriminarea și lupta pentru demnitate.

Iar despre lovitura lacrimogenă…. Cuvintele sunt de prisos.

Așadar, la un asemenea film care a livrat și o lovitură puternică la inimioară, nu-mi rămâne decât să-i ofer nota supremă.