O nominalizare la Premiile Oscar.
Pare-se că avem anul și producția muzicală biografică Netflix de Oscar.
Dacă anul trecut cei de la Netflix au lansat Maestro, acum cartea este jucată cu Maria, o biografie despre legendara Maria Callas.
SINOPSIS
Foarte pe scurt, chiar nu avem foarte multe de comentat în această secțiune a recenziei care vorbim despre premisa filmului.
Așadar, suntem trimiși în 1977, mai exact în ultimele zile din viața legendarei soprane Maria Callas (Angelina Jolie ), care se află la capătul puterilor atât fizice, cât mai ales psihice.
De asemenea, mai avem parte și de mici întoarceri în timp, prin intermediul flashback-uri, care ne trimit în momentele de glorie ale Mariei.
Iar în aceste ultime zile, aceasta este susținută și ajutată de către al ei majordom, Ferruccio (Pierfrancesco Favino ) și bucătăreasa casei, Bruna ( Alba Rohrwache ).
EXECUȚIE
Nu o să mă dau vreun mare erudit și meloman încât să spun că sunt un mare fan al Mariei Callas, știu cine a fost, dar nu pot spune că mă fascinează acest gen de muzică.
Sau corect spus, nu sunt un ascultător al acestui gen de muzică cu adevărat deosebit.
Avem parte de o biografie atipică, nu pot spune că-i acea călătorie în timp în care parcurgem toate etapele vieții ale artistului respectiv, în care ne confruntăm cu suișurile și coborâșurile vieții, ci mai degrabă o dramă care abordează psihicul fragil al omului.
Ce să mai ocolesc verdictul, Maria este un film al naibii de deprimant și depresiv, o abordare complet originală și deosebită, dar trebuie să recunosc că mi-aș fi dorit clasica metodă de a face un astfel de film.
Pur și simplu mi se luase să o văd numai aflată în zbucium, depresie, aflată la capătul puterilor, mi-aș fi dorit să fiu și martor la niște momente epice, unde artistul se află pe cele mai înalte culmi, poate chiar să mă facă să caut și niște muzică din repertoriul ei.
Când dau de o biografie muzicală reușită, cred că primul lucru care-l fac imediat după ieșire din sala de cinema este să-mi pun în căști muzica respectivului artist.
Aici, la cât de incolor a fost filmul, îmi doream să se termine cât mai repede, nu că ar fi fost prost, ci nu mai suportam atâta jelanie și dramă pe ecran.
Aș fi vrut să existe un echilibru în această poveste, exact ca în Bohemian Rhapsody, evident cu proporțiile de rigoare, adică să avem parte și de momente cu decăderea unui artist, dar și momente în care lumea era la picioarele celui aflat la microfon, în cazul de față foarte multe momente sunt cu Maria în care se îndoapă cu pastile.
Așa cum am spus și mai devreme, nu sunt angrenat în această cultură, dar mi se pare un film care dezonorează viața unui artist epocal, că nu-i ca și cum cinematografia colcăie de biografii cu și despre această veritabilă soprană.
De asemenea, narațiunea este una repetitivă, mai exact, avem următoarea linie care se repetă : Jelanie – scenă de cântat – flashback din trecut, și tot așa.
Actoria este la cote înalte datorită prestației mult prea frumoasei Angelina Jolie, iar aici, face un rol de zile mari.
Nu cred că exagerez cu nimic când spun că acest Maria este unu dintre cele mai bune filme din repertoriul actriței, cred că vorbim de o mână de filme cât de cât bune sau foarte bune.
Nu că mă dau cine știe ce intelectual plin de aroganțe care a devorat numai filme indie, arthouse, acel iubitor de filme abstracte și obscure, care nu se coboară printre acei muritori mâncători de popcorn, chiar nu sunt genu’ acela.
Dar sincer și realist vorbind, Angelina Jolie nu s-a bucurat de multe filme care să-i scoată în evidență talentul care zace în ea, talent care nu-i deloc uriaș, E NUCLEAR!
Aici, Angelina portretizează perfect fragilitatea Mariei Callas, fiecare mișcare subtilă, privire sau gest reușește să portretizeze perfect un om aflat la ultimul act în viață.
De asemenea, așa cum am văzut prin multe scene de behind the scenes și interviuri, pare-se că Angelina Jolie a cântat pe bune operă în acest film, ceea ce mi se pare…. WOW!
Din punctul meu de vedere, o absență la Premiile Oscar ar fi o crimă, nu zic că l-ar câștiga, că dacă ar fi după mine premiul respectiv s-ar duce la Demi Moore ( The Substance ), dar cu siguranță frumoasa actriță va avea un cuvânt greu de spus la respectiva decernare, așa sper.
NOTĂ
La final, aș mai menționa regia alături de imaginea filmului care s-au împletit destul de bine, imaginea formată din culori șterse și palide fiind tabloul șubred a protagonistei noastre.
Nu pot spune că-i un film rău, în niciun caz, dar filmul nu s-a pupat cu gusturile mele, și dacă vrei să ataci marile decernări, Maria ar fi trebuit să fie un film cu adevărat grandios și epic.
Din ce-am citit pe căile internetului, mulți fani și degustători de operă și-n special de muzica Mariei au cam ciuruit acest film.
Nu pot spune că le dau dreptate, pentru că nu sunt familiarizat cu portofoliul ei al vieții private și profesionale, dar în același timp, tocmai că sunt fani au dreptul să nu primească orice material cu și despre artistul lor preferat.
E un film care mi-a oferit sentimente și păreri multiple, îi acord un 6 pentru realizarea tehnică, actorie dar și pentru muzica cu adevărat bună.
