#88 IMDB

*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024

Eram pe la festivalul Classy Film Festival și am zis să dau o tură și pe la Singin’ in the Rain.

SINOPSIS

Filmul urmărește viața lui Don Lockwood (Gene Kelly), o vedetă de cinema de succes, cunoscut pentru rolurile sale de erou romantic în filme mute. A

lături de partenera lui pe ecran, Lina Lamont (Jean Hagen), Don are o carieră strălucitoare, însă adevărul este că Lina, deși apreciată pentru frumusețea sa, are o voce stridentă și lipsită de talent muzical, ceea ce devine o problemă majoră când studiourile decid să facă tranziția la filme sonore.

Pentru a salva noul film „The Dueling Cavalier” de la un eșec rușinos, Cosmo Brown (Donald O’Connor), prietenul și partenerul muzical al lui Don, vine cu o idee ingenioasă

EXECUȚIE

Un film atât de apreciat, dar care a primit doar două nominalizări la Oscaruri, mai exact pentru Cea mai Bună Muzică și Cea mai Bună Actriță în Rol Secundar.

Din păcate, și cu mare părere de rău o spun : E un film cam overrated, evident, după părerea proprie și după gusturile personale.

N-am fost deranjat de momentele muzicale, unele dintre ele chiar le-am ascultat de câteva ori și după ce-am ieșit din sală, plus că mi s-a părut un număr acceptabil de momente muzicale.

Adică am simțit și anticipat că tre’ să vină vreun moment cântăcios, dar în același timp, respectivul moment nu a deranjat nimic din firul narațiunii, am simțit logica și continuitatea în poveste, total opus „ mărețului ” Chicago.

Coregrafiile sunt date naibii, am rămas tâmpit și prost când am văzut unele mișcări, și atenție, scene în care nu există pic de tăietură în cadru, acuma, că cei regizorii ( că sunt doi, Stanley Donen și co-regizorul Gene Kelly, care-i și actor ) și restul echipei tehnice au făcut cumva încât să fie vizbile, atunci, cinste lor.

Dar eu îmi mențin părerea că toate coregrafiile și toate giumbușlucurile sunt făcute pe bune și nu a existat nicio magie de editare la montaj.

Eh, hai că prea l-am lăudat, simt că trebuie să vă zic și unde am fost deranjat.

În primul rând, trebuie să menționez umorul jucăuș și copilăresc al filmului, care câteodată este livrat cum trebuie și reușește să-ți aducă mici zâmbete, dar câteodată este servit într-un mod exagerat, unele acțiuni comice fiind repetitive și pierzându-și esența.

În al doilea rând, am detestat complet abordarea poveștii, mai exact, mi s-a părut că s-a pus accent mult prea mult pe povestea romantică și copilăroasă dintre Don Lockwood și femeile care roiau în jurul său, și nu pe subiectul suculent din spatele filmului, mai exact cel al tranziției de la Hollywood.

Filmul este amplasat într-o perioadă de schimbare profundă pentru industria filmului, trecerea la sonor, care a pus probleme tehnice și artistice majore studiourilor și actorilor din perioada respectivă.

Vedetele filmelor mute, care erau îndrăgite datorită aspectului lor și capacității de a interpreta prin gesturi, au descoperit adesea că trecerea la filmele sonore le expunea limitările vocale.

Eh, doar că filmul abordează acest film într-un mod super simplu, mai mult pe modul: Asta-i perioada în care ne aflăm, în mare parte astea erau probleme.

Și e mare păcat, că subiectul este fabulos și spumos de interesant, mi-ar fi plăcut mai multe dezvăluiri despre detaliile tehnice, despre compromisurile din zona de management, despre pățaniile actorilor și a echipelor tehnice, ș.a.m.d.

De asemenea, nici pe partea actorilor nu pot spune că am fost dat pe spate, toate interpretările mi s-au părut cam prea forțate și exagerate, mai mult tindeau spre o direcție de teatru.

Din punct de vedere tehnic, filmul se prezintă foarte bine mai ales pentru perioada respectivă, imaginea fiind foarte fiu colorată în ton cu atmosfera zurlie a peliculei.

NOTĂ

Nu este un film rău, dar nici nu mi se pare o capodoperă stelară sau o producție căruia să-i dau un cap unuia că nu a văzut-o, pur și simplu nu am văzut și simțit nimic memorabil în această producție.

Îl iau ca pe acel film de-l vezi o singură dată, îl pui în sertar și uiți de el, cel puțin așa am simțit eu acum.

Totuși, e un film drăguț care-ți oferă o stare de bine, astfel, având în vedere că am fost și prins într-o dispoziție bună am să-i dau un 7 cu indulgență.