#2 IMDB

*CLASAMENTUL 250 IMDB ESTE RECENZAT LA ACTUALIZAREA DE LA 1 MAI 2024

Cu ocazia Classy Film Festival am avut marele privilegiu de a reviziona marele film – The Godfather.

SINOPSIS

Premisa este gigantică, dar pe scurt :

Filmul prezintă povestea familiei mafiote Corleone, una dintre cele mai puternice și influente organizații criminale din New York-ul anilor 1940.

Don Vito Corleone (Marlon Brando), capul familiei, este un lider respectat și temut, care și-a clădit un imperiu al influenței bazat pe respect, loialitate și „favoare contra favoare”.

În timp ce Don Vito este prins în lumea afacerilor criminale, fiul său cel mic, Michael Corleone (Al Pacino), un fost soldat decorat în al Doilea Război Mondial, vrea să rămână departe de viața mafiotă.

Totul se schimbă când Don Vito refuză să intre în afacerea drogurilor, ceea ce provoacă o serie de conflicte cu alte familii mafiote.

În urma unui atentat asupra lui Don Vito, Michael, în ciuda dorinței sale de a duce o viață liniștită, decide să-și apere familia și intră treptat în lumea crimei organizate.

EXECUȚIE

Ehee, ce-ar mai fi de spus despre celebrul film regizat de Francis Ford Coppola?

Francis Ford Coppola, ăla de-a făcut acum filmul ăla Megalopolis. Eu îl privesc mai mult ca stilul lui Spielberg, adică, a făcut până la un punct filme puternice, comerciale, cu mare priză la public, iar acum la bătrânețe vrea să facă proiectele de suflet.

Revin la film și spun că WOW… Coppola a realizat o epopee de dimensiuni fantasmagorice prezentând o poveste cu și despre mafioți total atipică.

Toată povestea are un parfum jovial, nu e este un film în care pistoalele sunt golite la foc automat sau unde jafurile sunt la ordinea zilei, aici, totul cade pe familia Corleone.

Evident și logic că-n această familie avem parte și de pistolari și gangsteri, dar în același timp sunt și femei și copii care încerc să ducă o viață liniștită și frumoasă, și-n plus, avem chiar și niște conflicte interioare în acest neam, ca-n orice familie, cumetrie, neam și orice termen lexicologic corespunzător mai doriți.

Tocmai că aici vine și farmecul, că rar privești aceste personaje ca fiind niște infractori căutați de lege, iar cheia filmului este că tu ca privitor chiar te atașezi de această familie Corleone.

Scenariul este plin de răsturnări de situație, plin de trădări, plin de jocuri de culise în ceea ce privesc toate afacerile din această zonă mafiotă, ca să nu mai zic și de câteva lupte brutale și sfâșietoare între personaje. Și DA, SE MOARE LA GREU, BA CHIAR SE MOARE URÂT!

Misterul, ura și teama colcăie la tot pasul, fie că ne aflăm pe câmpiile superbe din Sicilia, fie că ne aflăm în jungla încinsă a metropolei New York, pur și simplu, este aproape imposibil să anticipezi de unde poate să vină vreo belea.

Muzica este superbă, Nino Rota reușind să creeze o coloană sonoră plină de eleganță și rafinament, iar tema principală fiind un mare generator de piele de găină.

Și dacă tot vorbim despre eleganță, este invariabil să nu discut despre actoria galactică care susține acest film.

Vârful de lance este menținut de Marlon Brando, cel care-l însuflețește pe Don Vito, pe NAȘU, prestația lui înfățișând una dintre cele mai iconice personaje din istoria cinematografiei.

Deși este un personaj care te face să tremuri în prezența acestuia, eleganța din gesturi și blândețea din glas te fac să te simți onorat că ai primit vreo misiune din partea domniei sale.

Dacă vrei ceva de la dânsul nu trebuie să faci niște mătănii, nu trebuie să faci circ sau cine știe ce alte gesturi extreme, dacă i-ai pupat mâna și îl tratezi reciproc cu respect și dragoste, atunci ești aliat la cataramă cu Nașu’ Mare.

De asemenea, trebuie să-l menționez și pe Al Pacino, cel care-l joacă pe Michael, care deși este cel mai calculat și lipsit de dorința de-a curge sânge în jurul lui, în interiorul său ascunde o fiară care dorește să pună mâna pe imperiu.

Și vai doamne, ce chipeș era Al Pacino în tinerețe..

Și dacă tot vorbim despre cucerirea imperiului, cu acest plan se ocupă Sonny ( James Caan ), personaj care este fix opusul lui Michael, mergând mai mult pe îndemnul românesc că  „ Pumnii mei minte nu are ”, fiind lipsit total de vreo eleganță sau bun simț.

Dacă ar fi să reclam un punct slab al acestui film ar fi partea de montaj, în special în prima jumătate a filmului ( primele 90 de minute ), fiind multe momente moarte, iar uneori am simțit o schimbare haotică între planurile narative.

Și da, acele prime 90 de minute le-am simțit destul de greu, dar noroc cu ultima oră și jumătate care m-a înfipt complet pe scaun.

NOTĂ

Oare ce s-ar mai putea spune despre acest film? Cuvintele sunt de prisos…

La bază avem parte de o premisă extrem de banală și puerilă, să fim sinceri, dar forța supremă a filmului vine din abordarea total inedită și printr-o actorie care a scris multe pagini de istorie.

Să vă spun că a mai fost triplu câștigător de Oscar pentru Cel mai Bun Film, Cel mai Bun Actor în Rol Principal și Cel mai Bun Scenariu? Că se află pe locul 2 în topul AFI?

Așadar, acum la final, nu-mi rămâne decât să sărut cu stimă și respect mâna Nașului și să-i ofer o notă puternică de 10!