Mircea Bravo și compania s-au pus de o nouă comedie, de data asta, una care se desfășoară pe meleagurile grecești.

SINOPSIS

Adrian ( Mircea Bravo ) este un notar care nu o duce bine pe niciun plan, nici financiar deoarece este rupt cu munca pe un salariu mizerabil, și pe lângă asta, mai stă și-n chirie, și nici pe plan amoros.

Mă rog, planul amoros se schimbă când proprietara chiriei începe să-i facă ochi dulci și poftește la el pentru a-și îndeplini poftele carnale, iar vecina ei este nimeni alta decât Rodica ( Mihaela Deceanu ), o bătrână care mai stă puțin și crapă.

Pe lângă toate aceste probleme, al nostru Adrian are și niște musafiri nepoftiți, mai exact pe Mihăiță ( Constantin Bojog ), al rupt de foame, dar ăsta mai are alergie și la muncă și este dependent și de caise, cireșe, struguri și șeptari.

De asemenea, în peisaj mai apare și Patricia ( Maria Popovici ), cea mai bună prietenă a Rodicăi și care o duce pe babă într-o frumoasă vacanță în Grecia.

De menționat că, a noastră Rodica deține o avere considerabilă, iar cei trei tineri se gândesc să pună mâna pe biștarii bătrânei, dar ca să se bucure de verzișori, tre’ să aștepte ca baba să facă cunoștință cu Sf. Petru.

EXECUȚIE

Deși nu am făcut recenzie la ultimul său film – Nuntă pe bani, trebuie să vă spun că acela mi-a plăcut destul de mult, așadar, pot spune că ștacheta era un pic cam ridicată.

Dar în același timp, pot spune că aveam și mari emoții.

Din fericire, am plecat din sală într-un mod cât se poate de plăcut surprins, iar în materie de comedii românești – E printre cele mai faine din ultima lungă perioadă.

Apreciez din start marketing-ul foarte cizelat și modest al filmului, fără să bombardeze publicul cu declarații fulminante despre buget, locație și alte detalii care nu cred că interesează pe nimeni.

De asemenea, apreciez faptul că filmul nu a fost un festival de stand up comedy, mai ales că distribuția anunța un astfel de aspect.

Dar chiar și așa, umorul este livrat în mare parte cum trebuie.

Micile îmbrânceli și certuri dintre cele trei personaje sunt delicioase, mai ales că fiecare prezintă câte o tipologie diferită :

Unu’ e combinatorul ăla rupt de foame care are mereu câte o soluție, una-i tipa aia care-i tare-n gură cu toată lumea, iar celălalt e ăla fricos de zici că-i speriat de tiribombe.

De asemenea, comicul verbal este format dintr-un limbaj cât se poate de curat, iar glumele în mare parte ori au fost inteligente, ori unele directe fără vreun subînțeles.

Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt vreun pudic, chiar și o replică mai dură și mai acidă e binevenită câteodată, mai ales când se pretează pentru așa ceva.

Dar una e o glumă bună și inteligentă de acest tip, și una e să-mi oferi vulgaritate gratuită non-stop, adică, să-mi bag și să-mi scot putem cu toții.

Iar în general, Moartea în Vacanță mi-a oferit un zâmbet constant și o stare de bine.

Eh, aici vin și cu o mică bubă neagră : La un moment dat, am simțit că filmul se transformă într-un mic show de comedie, fiind câteva secvențe în care glumele ieșeau la foc automat.

Dar în mare parte, filmul este domol pe acest aspect și mai vreau să subliniez că filmul este un film, nu o compilație de sketch-uri care durează o oră și jumătate.

Adică, filmul are continuitate, are logică, e bine încadrat în cele acte și simți că ai un început, un cuprins și o concluzie.

Actoria se află la un nivel bun, Costel și Maria reprezintă vârfurile de lance, observându-se de la o poștă că știu cu ce se mănâncă scena mare, ca să nu mai zic de prestația lor de ține de partea comică.

Totuși, se simte că veriga slabă e Mircea Bravo, adică una-i scena de film sau teatru, alta-i YouTube-ul și social media.

Nu știu…Poate să aprofundeze mai mult această meserie.

Și nu o zic cu răutate, Doamne ferește așa ceva, îmi e super drag acest om și deși nu sunt un mare consumator al zonei în care el activează, îl consider printre cei mai cuminți și la locul lui oameni de pe internet.

Revenind la peliculă, pe plan tehnic se situează bine, nicio regie sofisticată sau vreo incredibilă compoziție a cadrelor, doar vorbim despre o comedie, nu despre un film de artă pentru Cannes.

Însă, și cel mai important, nu am nimic de reproșat departamentului sonor, am auzit și înțeles perfect absolut fiecare consoană grăită.

NOTĂ

Ca un fel de paranteză, tre’ să recunoaștem că industria de stand up a ajuns la un nivel cataclismic de mare.

Absolut toate canalele bubuie de astfel de conținut, platformele de streaming capturează tot felul de show-uri pentru redare, o mulțime infinită de spectacole, iar lista poate continua.

Ce-i drept, orice colos are și perioada de decădere, deci la un moment dat, vom avea parte de un sfârșit ușor și al acestei industrii.

Pare-se că Mircea Bravo și compania se află într-o continuă pantă ascendentă, iar asta nu poate decât să bucure,  mai ales că s-a dovedit că se pot face comedii reușite și fără limbaj buruienos.

Un mare bravo pentru Bravo! Și-i ofer filmului un 8 solid, vă las că plec în vacanță!