5 nominalizări la Premiile Oscar.

Câștigătorul pentru Cel mai Bun Scenariu Original la mare festival de la Cannes – The Substance.

SINOPSIS

Filmul o urmărește pe Elizabeth ( Demi Moore ) care-n prezent prezintă o emisiune despre fitness și tot felul de exerciții fizice din această zonă, doar că emisiunea nu prea merge pe partea de rating.

În trecut, a noastră Elizabeth a fost o mare actriță, fiind și câștigătoare de Oscar, ba chiar are și o stea pe vestita alee, doar că, din păcate, vremea ei a apus și a trebuit să se reprofileze.

Producătorul emisiunii, Harvey ( Dennis Quaid ) nu mai este mulțumit de munca prestată de a noastră protagonistă, așa că se gândește să caute ceva mai tânăr și mai frumos.

La auzul acestei vești, Elizabeth intră într-o mare criză, iar aceasta decide să dea curs unei propuneri misterioase care poate să-i schimbe viața.

Zis și făcut, aceasta apelează la societatea misterioasă și consumă medicamentul minune produs de aceștia – SUBSTANȚA, un lichid care la injectare te va transforma în cea mai bună și frumoasă versiune a ta.

Astfel, după ce Elizabeth își înfige seringa umplută cu substanța minune, aceasta se trezește într-un alt corp, mai exact, într-o sexy și fermecătoare Sue ( Margaret Qualley ).

Cam atât ar trebui să știți, premisa fiind mult mai complicată și ar trebui să apelez la spoilere.

EXECUȚIE

Acest The Substance aparține subgenului de body-horror, deci știți la ce să vă așteptați pe palierului vizualului.

Recenziile din afară anunța o peliculă la care cam trebuia să-mi vomit toate mațele și creierii pe jos, la care să-mi blestem zilele și nopțile că am decis să văd acest film.

Sincer, nu că mă dau marele gladiator din adâncurile Infernului, dar nu pot spune că am rămas marcat pe viață.

Acuma, depinde și de experiență și de ce filme din acest gen ai mai văzut, plus că, după ce vezi Nekromantic, nu te mai scârbește nimic pe lumea asta.

A nu se înțelege că-i vreo pocăință și smerenie de film, nici vorbă de așa ceva, și recunosc că sunt câteva secvențe la care am scălâmbat puțin, vizualul exagerând grav.

Ca să nu mai zic că-n ultimul act, partea de gore o apucă grav pe arătură, încât mă luase o mare criză de râs, atât de mare era nebunia și bolnăviciunea de acolo.

Și cam atât pe partea de horror, în rest, în substratul poveștii se află o mare dramă.

În primul rând și cel mai important, una dintre țintele poveștii se află showbizul infect care vizează superficialitatea și plasticul, nicidecum de ceva natural, veritabil și sau autentic.

Și e valabil și-n zona cotidiană, nu rar mi-a fost să observ în tot felul de instituții, angajate care se aflau acolo pe premisa : De frumoasă e frumoasă, de deșteaptă e și frumoasă.

Și că tot am amintit de frumusețe, am ceva de spus : – Doamnelor și domnișoarele, sunteți frumoase așa cum sunteți! Nu-i nevoie să vă transformați și să vă distrugeți.

Ca exemple, vă invit să căutați niște before and after pentru Nikki Cox, Janice Dickinson sau Mickey Rourke, că tot l-am tot pomenit pe acest blog.

Ba chiar sunt adeptul și chiar susțin anumite intervenții de genu’, nu-i nimic grav să-ți elimini niște defecte sau complexe, dar să fie o modificare de bun simț.

Inițial, fusesem surprins de alegerea de casting pentru rolul principal, adică Demi Moore, ba chiar eram : Totuși, de ce nu ai ales o actriță mai de nivel mediu pe partea de aspect fizic.

Și tocmai asta este ideea : Că până și una ca Demi Moore, care ay ay ay cum arată la 62 de ani, trebuie dusă pe la vreun salon sau chirurg ca să mai fie în centrul atenției.

Practic, filmul ne îndeamnă să ne mulțumim cu ce avem, iar cele mai importante înzestrări sunt cele din căpșor și cele din interiorul pieptului.

Pe plan vizual, am avut la ce să-mi clătesc ochii, pe lângă asta, Kubrick ar fi foarte mândru dacă ar vedea acest film.

În multe cadre observăm o mare influență din acesta, în special din filmul The Shining.

Pe plan actoricesc, cele două actrițe își joacă rolurile într-un mare fel, nu de marea statuetă, dar cu siguranță, măcar Demi Moore va primi o nominalizare la premiile Oscar.

Tot aici, trebuie să-l laud pe Dennis Quaid care este fabulos în prestație și care portretizează un Harvey al naibii de scârbos și de antipatic.

Ca punct slab, aș menționa vreo 20 de minute care puteau fi eliminate, la un moment dat, mi s-a părut foarte repetitiv în ceea ce privește tot acel proces de injectare cu respectiva substanță, fiind pe modul : Ok, am înțeles ideea, mergi mai departe!

NOTĂ

Mă aștept la un nou caz American Fiction, mai exact, va câștiga premiul Oscar pentru Cel mai Bun Scenariu, un scenariu care dă de pământ cu tot ce ține de Hollywood și showbiz, iar rezultatul va fi zero absolut, nicio schimbare.

Nu înțeleg, când te simți cu musca pe căciulă, când ești atacat în cel mai rău mod cu putință, de ce mama naibii îi mai acorzi un premiu, fiind conștient că tu o să-ți menții metehnele toxice și dăunătoare?

Cât despre The Substance, sper ca regizorul David Cronenberg ( The Fly ) să vadă acest film, mai ales că regizoarea filmului de față – Coralie Fargeat, s-a declarat o mare fană a celebrului regizor, și chiar se vede.

Și dacă tot am amintit de The Fly, fără a da mari spoilere, The Substance urmărește aceeași traiectorie, adică pornește de la om simplu și normal și se termină la vomițenia pământului.

Vă spun sincer că inițial eram cu nota pe la un 7, dar după ce-am analizat balanța pro și contra am decis să mai urc cu o treaptă mai sus.