Busanhaeng sau cum a fost tradus în engleză – Train to Busan, este un film horror sud coreean, iar meniul principal al acest producții – ZOMBIE!

SINOPSIS

Filmul începe cu un cadru ce sugerează o contaminare misterioasă, oferind doar indicii vagi despre o epidemie ce se răspândește rapid.

Acțiunea se concentrează pe Seok-woo (Gong Yoo), un manager de fonduri din Seul, care își dedică atât de mult timp carierei încât relația sa cu fiica sa, Su-an (Kim Su-an), este extrem de tensionată.

Într-o încercare de a-i îndeplini dorința de ziua ei, Seok-woo acceptă să o ducă pe Su-an la Busan, unde locuiește mama ei, urcând împreună în trenul rapid KTX către această destinație.

Pe măsură ce trenul își începe călătoria, haosul izbucnește: o femeie infectată urcă la bord, iar virusul începe să se răspândească rapid printre pasageri, transformându-i în zombie feroce.

În scurt timp, trenul devine un câmp de luptă, iar pasagerii supraviețuitori, fiecare având propriile povești și traume, trebuie să colaboreze pentru a rămâne în viață.

EXECUȚIE

Deși o să vi se pară ciudată comparația, în abordare, filmul se aseamănă cu Godzilla Minus One, mai exact, accentul pică pe drama umană, nici vorbă de vreun spectacol incendiar unde membrele și creierii zboară pe pereți.

Așadar, filmul incorporează mai multe genuri : Horror, thriller și chiar dramă, și câtă dramă…

Din punct de vedere tehnic, filmul se menține foarte bine, sunt doar câteva elemente care se bazează pe efecte computerizate, mare parte avem parte de efecte practice, iar tot ce ține de imagine și culori, ei bine, nici acolo nu pot să aduc reproșuri.

Filmul reușește să te facă să te simți claustrofob și constant nervos, fără a fi nevoit să apeleze la trucuri ieftine, cum ar fi jumpscares sau cine știe ce scheme fumate, totul gravitează în jurul unei atmosfere grele.

Acțiunea se petrece doar în trenul care țintește spre orașul salvator Busan, deci așa cum am spus și mai devreme, să nu vă așteptați la o acțiune electrizantă, dar tocmai ăsta e ingredientul magic.

Spațiul este restrâns, mic și îngust, iar călătoriile prin vagoanele invadate de cei nemorți constituie întreaga aventură a personajelor, atât.

Deși nu sună a nimic spectaculos, toate acestea duc la un grad de realism extrem de ridicat, și dacă am presupune un astfel de scenariu în viața reală, sincer, așa mi l-aș imagina.

Așa cum am spus, totul cade pe drama umană, iar personajele care iau parte la acțiune sunt niște oameni obișnuiți, dar care, pe lângă coșmarul macabru trăit, aceștia dețin în interiorul sufletului și niște conflicte.

Din punct de vedere simbolistic, aș spune că Seok-woo reprezintă egoismul și definiția perfectă a dorinței de a-și câștiga propriile interese chiar dacă ceilalți sunt lăsați de izbeliște.

Pe cealaltă parte, fiica sa reprezintă simbolul perfect și pur al umanității, iubirii și al bunătății, chiar dacă se află într-o apocalipsă infernală, această nu renunță în a fi bună, umilă și recunoscătoare față de cei care o ajut-o, ba chiar, la rândul ei să ajute și cum poate.

La cât de mult am folosit termenii de ” dramă” și ” uman „, bănuiesc că e de la sine înțeles că atașamentul față de personaje este cât se poate de uriaș.

Au fost niște momente în care tensiunea era cote extreme iar eu mă trezeam strigând în gura mare la personaje în fața TV-ului : Hai! Hai, pleacă mai repede de acolo!

Băi, nu știu, dar cred că asiaticii încorporează ceva foițe de ceapă undeva în componența regiei, nu știu, că fac băieții ăștia niște filme de plângi de mama focului.

Și da, se plânge grav, finalul filmului fiind absolut nimicitor, doar vorbim despre dramele coreene, aceștia nu se sfiesc de lovituri dure în final.

NOTĂ

Train to Busan este un film aproape perfect, cât pe ce să-i dau nota maximă.

Dar nu-i dau nota maximă, din ce motiv!?!?

Păi, avem parte de unele decizii absolut stupide ale unor personaje, și mă refer la personalul respectivului tren.

Băi, să treacă unu pe lângă tine, și tu să nu simți, mai ales că peronul era pustiu!?!?!

Ca să nu mai zic că uneori scenariul dintr-o lucrare foarte verosimilă și realistă, în câteva momente aduce niște momente lipsite de logică sau fie sunt trase de păr.

În rest, BRAVO! În mod cert și sigur avem parte de cel mai bun zombie movie făcut vreodată, mai ales că pelicula s-a perindat pe atunci și pe la Cannes.