Încă un românesc proaspăt ieșit – Trei Kilometri până la Capătul Lumii, regizat de Emanuel Pârvu.

Acest film fiind și oferta României pentru Premiile Oscar.

SINOPSIS

A venit vacanța de vară iar Adi ( Ciprian Chiujdea ) se întoarce în satul natal – Sfântul Gheorghe după ce acesta a terminat cu brio un an final liceal.

Totul este bine și frumos prin împrejurimi, mai ales că Adi dorește să se înscrie și la facultate, mai o plimbare cu amica Ilinca, ba când o plimbare cu barca, și tot așa.

Însă, totul se schimbă când într-o seară al nostru protagonist are o întâlnire cu un așa zis turist.

Dar totul escaladează când Adi se întoarce acasă într-un hal îngrozitor, acesta fiind snopit în bătaie în cel mai îngrozitor mod cu putință.

Tatăl ( Bogdan Dumitrache ) lui Adi reclamă incidentul la poliție, iar șeful de secție pornește o anchetă pentru a depista făptașii acestui incident.

Din fericire, făptașii sunt depistați, însă, aceștia mărturisesc că motivul acțiunii lor a fost chiar relația dintre Adi și respectivul străin.

Adevărul iese la iveală, iar părinții lui Adi sunt devastați de faptul că propriul lor copil are o relație cu un alt bărbat, iar asta conduce la cel mai negru iad trăit de protagonist.

EXECUȚIE

Probabil, de fapt rectific, cu siguranță vorbim despre un film care va naște o grămadă de controverse.

Oricum, deja a născut, iar acestea venind din partea unor indivizi care, ce credeți, nici n-au văzut filmul.

Și când zic că n-au văzut filmul, vorbesc despre comentarii lăsate la săptămâni bune de dinainte de lansarea oficială.

Ce-i drept, trebuie să recunosc că și eu am intrat în sală cu anumite gânduri mai ciudate, neștiind nimic despre abordarea poveștii.

Având în vedere la ce cineaști avem ( nu dau nume, știți voi cine sunt ), mă gândeam că o să văd ce n-a văzut Parisul, și știți la ce mă refer.

Însă, n-a fost deloc așa, filmul fiind extrem de natural și ușor în abordare, neavând deloc gratuități sau cine știe ce alte scene care pot irita unii sensibili.

Și fără a da vreun mare spoiler, există o scenă extrem de banală și puerilă care-ți arată că protagonistul este homosexual, nimic deosebit.

Hai că zăbovesc prea mult timp pentru acest aspect, dar chiar încerc să conving unele persoane să vadă acest film.

În primul și cel mai important lucru pentru mine, filmul prezintă o poveste total și complet originală pentru meleagurile noastre.

De asemenea, este și o premisă destul de curajoasă având în vedere concepțiile unor cetățeni, filmul abordând direct denigrarea agresivă a unor minorități.

În al doilea rând, filmul vorbește despre iubire și acceptare, dar toate acestea cad pe pătura părintească.

În cazul de față, avem parte de niște părinți care risipă orice dragoste necondiționată față de copil, iar mai mult, îl transformă într-un ,, sac de box „.

Filmul trântește niște scene îngrozitoare, o dovadă clară a unde poate duce extremismul și conservatorismul toxic.

Iar dacă cineva susține astfel de acțiuni, identificându-se că aparține statului și neamului creștinesc, atunci, fără supărare, aparțineți unui neam bolnav de criminali.

De asemenea, Trei Kilometri până la Capătul Lumii vorbește despre mușamalizare, corupție și mișmașurile unor indivizi de a scăpa nepedepsiți.

În cazul de față, personaje precum preotul ( Adrian Titieni ), șeful poliției ( Valeriu Andriuță ) sau chiar părinții lui Adi, toți aceștia se concentrează pe gura satului, de păcatele drăcești ale protagonistului, nicidecum că un puști a primit o bătaie aproape soră cu moartea.

Durerea sfâșietoare simțită de Adi nu este survenită din bătaia respectivă, ci din confruntarea cu părinții săi care sunt intoxicați de așa zise,, valori ” tradiționale, ba mai mult, aceștia îl tratează ca pe un bolnav, o cauză pierdută.

În același timp, filmul ne arată că există monștri ascunși chiar sub straiele care doresc să ne protejeze de către aceștia, și știți la cine mă refer.

– Părinte cât v-a costat renovarea Bisericii, cine v-a ajutat?

– Asta a fost făcută doar cu ajutorul lui Dumnezeu!

Și apropo de monștri umani, există o scenă care apare și-n trailer care m-a lăsat șocat și aproape înghețat pe scaun.

Pe plan tehnic, filmul se prezintă astfel :

Din punct de vedere vizual, filmul arată incredibil de frumos, alegerea acestui lăcaș rural a fost o idee sublimă pentru acest palier stilistic.

Aici, avem parte de o mulțime de cadre frumoase cu satul rural, grandoarea Dunării, ca să nu mai zic de o scenă de final foarte bine gândită atât din punct de vedere stilistic, cât și artistic regizoral.

Din punct de vedere al sunetului, trebuie să spun că acest departament rămâne repetent.

Noroc că ăia de la Cannes s-au bucurat de subtitrare, că noi…Canci. Au fost o mulțime de momente în care nu înțelegeam o iotă din replici, la un moment dat, undeva în a doua jumătate a filmului mi s-a părut că sunetul a fost reglat, dar prima parte a filmului a fost execrabilă pe acest aspect.

Am și eu o propunere : Că se aude bine sau nu, OBLIGATORIE SUBTITRARE PE ECRAN!

Actoria se prezintă destul de bine, mai toată lumea își livrează partiturile, iar vârful este reprezentat de Ciprian Chiujdea.

Și apropo de actorul Ciprian Chiujdea, pe lângă faptul că el chiar este un membru al comunității LGBT, acesta s-a aflat la marele său debut, și sincer vă spun, nu mi s-a părut a fi debutant.

NOTĂ

Sunt foarte curios despre cum va fi primit de către cei de la Academie, mai ales că, având în vedere noul val politic, acest tip de film s-ar putea fi pe placul lor.

O poveste atipică și nouă pentru cinema-ul autohton, dar o poveste trist și dureros de normală pentru lumea reală a țării noastre.

Și am ceva de spus, nu-i nimeni bolnav, nu-i nimeni satanist, nu-i de la vaccinul COVID – 19 , este o pură alegere.

Am zis-o și o repet, atât timp cât ești OM și îmi arăți că ai ceva la tărtăcuță și la inimă, atunci poți să fii Homo-Xenomorph-Binar care se identifică ca ungur nepalez, că nu-mi pasă.

Cât despre film, acesta mi-a atins așteptările, care erau pozitive, și numai rămâne de făcut unde se va situa în preferințele Academiei, și ce va face la Premiile Gopo.

Oricum la Gopo, marele său combatant va fi clar Anul Nou care N-a Fost.

Vă spun sincer că-i acordam nota 9, dar sunetul ăla deplorabil mă face să rămân la un 8 solid.