Iar horror-ul anului 2023 vine de pe meleagurile lui Messi și Maradona, adică din Argentina.

Doamnelor și domnilor, vă prezint – When Evil Lurks ( Cuando Acecha la Maldad ).

SINOPSIS

Nu o să spun foarte multe despre premisă pentru că este destul de simplă și nici nu vreau să dau unele detalii ce pot fi spoilere.

Totu’ pornește când doi frați, Jimi și Pedro cercetează împrejurimile rurale după ce cu o noapte în urmă au fost auzite niște împușcături.

Zis și făcut, investigația pornește iar sursa evenimentelor ciudate duce la o familie îndurerată, care pare-se că se confruntă cu un caz de posedare demonică.

Să te ferească sfântu să deranjezi treburile unui demon, nu mai zic să încerci să te iei și la harță cu el, iar frații curajoși cam asta au făcut, iar de-aici un negru șir de evenimente sângeroase se năpustește asupra tărâmului argentinian.

EXECUȚIE

Avem în față un film atipic despre posesie demonică, și spun atipic deoarece Biserica și tot ce ține de elementul religios lipsește total, fie cruci sau preoți sau mai știu ce arsenal catolic. Aici, trebuie să respecți regulile impuse de demoni, că altfel, ai pus-o, iar aici demonul se răspândește ca un virus biologic.

Și ca să fac o paranteză legată de comparația cu virusul biologic, chiar regizorul Rugna a declarat că sursa de inspirație pentru acest film a fost o serie de știri despre pesticidele agricole din Argentina sa natală, care cauzează probleme de sănătate.

Ritmul este unu alert, încă din primul sfert de oră suntem intrați în pâine, iar din momentul în care cei doi samariteni dau nas în nas cu beleaua, apoi, viteza cu care desfășoară pelicula este una amețitoare, iar atmosfera este una de perpetuă neliniște.

Și nici momentele în care se stă pe loc, nu trebuie luate în derâdere, pentru că, deși sună blasfemic, atmosfera construită în acest film o clasez pe picior de egalitate cu cea din The Exorcist, doar acolo am mai avut în continuu acel băț înfipt în zona dorsală, spun în continuu deoarece gradul de previzibilitate este undeva la minus zero.

Ca și în cazul Aterrados, Rugna se descurcă extrem bine la captarea acelui sentiment claustrofob al orașului mic și a zonei înconjurătoare.

Atmosfera izolată în care ajutorul din exterior nu există este genial de bine realizată, și totuși, ceea ce este terifiant este ideea a ceea ce s-ar putea întâmpla cu restul lumii dacă răul iese la suprafață.

Dacă în ultimii ani ne tot plângem de clișeele fumate și de retardismul personajelor care ne dau o lehamite de nedescris, iată că Rugna pune piciorul în prag și vine cu o abordare cât se poate de originală, iar aici, studio-urile celebre ar trebui să ia niște lecții de la acest băiat.

Aici, clișeele dispar, nu există vreun mecanism exact, majoritatea jumpscare-urilor ori sunt executate în liniște, fiind livrate natural aș spune, ori scena te lovește cu ceva de unde nici nu te așteptai, și nu exagerez cu nimic când spun că au fost unele scene care m-au lăsat aproape fără puls.

Iar gradul de gore și de bolnăviciune este dus la cel mai mare extrem, machiajele fiind tulburător de bine realizate, iar scenele în care sângele plutește în aer m-au făcut să-mi bag capu-n pernă de să înjur și să blestem de mama focului, iar aici vin și cu o scurtă recomandare : Vă rog eu, nu mâncați înainte sau în timpul filmului!

Referitor la personaje, acestea sunt scrise inteligent și verosimil, aici, absolut toți indivizii sunt speriați de moarte, încearcă să fugă și să scape de necaz, iar abia când descoperă când nu mai este nicio cale de întors, încearcă să se strângă de cojones și să se ia mano la mano cu ăla drăcos.

Iar aici, nu cred că am observat vreun comportament mai stupid, sau dacă au fost unele decizii mai ciudate, mi s-a părut că filmul a abordat cu brio această temă a necunoscutului, în care nebunia îl acaparează complet pe individ când se confruntă cu cineva sau ceva căruia nu-i poate face față.

NOTĂ

Nu știu dacă am înțeles bine finalul, dar pare-se că Rugna pregătește și o continuare, deoarece actul de încheiere este unu’ cât se poate de deschis.

Sper ca acest When Evil Lurks să ajungă la cât mai mulți cineaști care să vadă și să învețe cum se face un horror ca la carte, care să intre pe sub pielea privitorului.

Și acum urmează întrebarea : Care capră e mai tare-n coarne? Aia din The Witch, din The Nun 2 sau asta din When Evil Lurks?

Clar nu avem de-a face cu un film perfect, mai ales că din punct de vedere tehnic nu e vreo mare execuție, dar atmosfera tenebroasă și vizualul brutal, plus modul cât se poate de inventiv și de original prin care acest sub-gen horror de posesie demonică a fost resuscitat mă face să-i trântesc o notă cât se poate de bună.