După succesul răsunător al primului film din 2019, Todd Phillips și compania se aruncă pentru o parte secundă a filmului Joker, iar de data aceasta avem parte de o abordare total diferită.

SINOPSIS

După masacrul din filmul precedent, îl regăsim pe Joker / Arthur Fleck ( Joaquin Phoenix ) internat la azilul Arkham, adică la Bălăceanca de Gotham City, și-n același timp, așteptându-și procesul în care este implicat.

Pe parcursul internării, acesta este batjocorit de către colegii de „ clasă ” dar și de către gardienii azilului, însă, spre norocul său, doar o singură persoană îl place și-l cocoloșește, aceea fiind Lee ( Lady Gaga ), sau așa cum o știm cu toții Harley Quinn.

Iar cu ajutorul frumoasei Lee, al nostru protagonist își redescoperă niște sentimente care păreau pierdute, și află despre o muzică care zăcea mereu în el.

EXECUȚIE

Cel mai probabil, întrebarea care stă pe buzele tuturor este : Dacă se ridică la nivelul primului film?

Mie mi-a plăcut prima parte, i-am dat un 8 care se poate duce chiar spre un 8,5, ca să nu mai zic că am apreciat și acea traiectorie mai puțin comercială și dusă mai mult spre zona de artă.

Dar ca să vă răspund la întrebare : Ei bine, nu! Din păcate, diferența dintre cele două filme este una măricică.

Totuși, nu prea sunt de acord cu recenziile care dezintegrează pelicula de față, nu pot spune că-i o mizerie abjectă, departe de așa ceva.

Evident, asta din punctul meu de vedere, așa cum am mai spus : Gusturile nu se discută.

Iar acum buba cea mai mare pentru majoritatea vine din noul concept abordat, mai exact, cel de musical.

Dar mai întâi, pot spune că sunt un fan mare al acestui gen de filme, dar cele care prezintă o coloană sonoră bună, iar din fericire pentru mine, acest Joker II se prezintă cu niște orchestrații care mi-au mers la inimă.

Și recunosc, nu puține au fost momentele în care băteam puternic în picior pentru a ține ritmul pieselor.

Pare-se că Lady Gaga are nevoie de albume de genu’, precum a fost și cel pentru A Star is Born, pentru a arăta ce voce epică are în arsenal.

Și mă repet, de acest gen de Lady Gaga sunt fermecat și îndrăgostit, nu de cea din Poker Face sau Bad Romance.

Pentru ocazia de acum, Lady Gaga a scos din cuptor albumul Harlequin, acesta fiind format din pop, jazz și blues-uri de calitate.

Bine, multe dintre piese sunt hit-uri celebre dar reorchestrate și adaptate la tematica cu pricină.

Problema cea mare survine din faptul că aceste momente muzicale funcționează și nu prea.

Fără aceste momente ar funcționa filmul? Da, se pot tăia și povestea ar fi aceeași.

Dar din punct de vedere conceptual, al faptului că avem parte de un musical în adevăratul sens al cuvântului, din punctul meu de vedere pot spune că au mers.

Dar repet, totul ține de gusturile fiecărui individ.

Un alt minus provine din melanjul dintre momentele angrenate în realitate și cele fanteziste, din imaginația celor doi nebuni.

Mi-ar fi plăcut să nu fie totul pe față, și să vină cu niște artificii tehnice mai deosebite în care să-mi storc creierii pentru a mă gândi ce-i real și ce nu e.

Iar prin abordarea asta mediocră, face ca unele momente oricât de epice și-ar dori să fie, știind că-i doar pură fantezie, impactul dispărând complet și rapid.

Iar tot asta mi s-a părut că a îngreunat și partea de montaj, totul fiind destul de haotic, narațiunea fiind non-lineară dar și foarte haotică, nu incoerentă încât să-ți trebuiască 5 vizionări și 2 doctorate pentru a înțelege, dar un montaj slab reușit aș spune..

Din punct de vedere actoricesc, nu sunt multe de comentat, Joaquin Phoenix pare-se că s-a născut pentru rolul de Joker, prestația lui fiind la fel de epică, mai ales că vine și cu adiția muzicală.

Cel mai probabil, va veni o nouă nominalizare la Premiile Oscar pentru Cel mai Bun Actor în Rol Principal, dar sunt foarte sigur că și un nou premiu.

Lady Gaga este doar ok, e departe de acea Harley Quinn pe care o cunoaștem din benzile desenate , desenele animate sau jocurile video.

Încercă ea câteodată să se încordeze ca să facă un Joker Feminin așa cum trebuie, dar nu prea îi iese, partitura pentru acest rol fiind o pălărie mult prea mare pentru a noastră Lady Gaga sau pe-al său nume real și complet – Stefani Joanne Angelina Germanotta, dar măcar rupe pe cântat.

Pe plan tehnic, nu există nimic de contrariat, regia și imaginea sunt impecabile, compoziția rămânând în aceeași paletă de culori șterse și obosite, culori aflate în ton cu atmosfera tulburătoare și apăsătoare.

De asemenea, și segmentele de tip musical sunt foarte extrem de bine regizate ( chit că vă plac sau nu ), fiind asemănătoare ca cele din La La Land, deci, vă puteți aștepta la un tribut adus clasicilor filme musical, deci să vă așteptați și la un decor pe măsură.

Dacă-n primul film chiar pot spune că am empatizat cu personajul lui Joaquin Phoenix, și trebuie să recunosc, că două lacrimi scurte tot am stors acolo, că mi se rupea sufletul când vedeam cum este tratat și ignorat de restul lumii, ei bine, aici, nu a reușit să mă miște complet.

Prea mult accent pe o idolatrizare a unui criminal în serie, și chit că fiecare individ are dreptul la apărare și că dacă omul nu se află în facultățile mintale  poate să fie scutit de la mititica, scuze, dar aici nu sunt de acord.

Și mă repet, dacă-n prima parte pot spune că am empatizat cu el, aici doar îl voiam executat și atât.

Însă punctul care m-a decapitat complet a fost finalul, care mi s-a părut sec și lipsit de orice măreție sau de vreo magnitudine apoteotică, ajungând să-mi spun în cap – „ Pe bune, doar atât?  Atâta tevatură pentru a ajunge aici? ”

NOTĂ

Mi-a plăcut filmul? N-aș spune!

Mi-a displăcut complet? La fel, n-aș spune!

Este sub nivelul primului film? DA!

Așa cum am spus și mai devreme, sunt un mare fan al filmelor musical, iar dacă mai mă și face să-mi pun în playlist și câteva piese, atunci, pe acel palier muzical, produsul și-a servit treaba, iar în cazul de față, Spotify-ul meu s-a bucurat de adiția a două piese aflate în acest film.

Titlul filmului mi s-a părut cam țeapă, nu mi s-a părut nicio nebunie sau delir în doi, având în vedere că vorbeam de doi psihopați, mă așteptam ca din momente în moment să înceapă vreun haos și festival de crime prin Gotham, nici vorbă vreo peliculă romantică comică.

N-am fost deranjat de faptul că a fost un musical, mă așteptam să primesc momente cântăcioase venite din neant, plus că premisa servea bine acest concept – Doi dereglați aflați la un balamuc.

Dar această execuție n-a adus nimic în plus primului film, din contră.

Gândurile-mi sunt amestecate, nici nu mi-a plăcut dar nici nu pot să-l dezintegrez.

Deci, pe lângă aspectele negative pe care le-am tot menționat, rămân cu o coloană sonoră care mi-a plăcut foarte mult, un Joaquin Phoenix care-i legendar și un departament tehnic menținut la același nivel superior aidoma primului film.

Astfel, mă duc să trec în catalog o notă de 6.