Puține detalii despre acest film, doar niște super laude venite din afară, plus, evident, nominalizări importante pentru Oscaruri, inclusiv pentru Best Picture.
1 Premiu Oscar – Cel mai Bun Scenariu Adaptat.
5 Nominalizări la Oscaruri.
Sinopsis
Filmul spune povestea lui Thelonious Ellison [ SĂ MĂ BATĂ MAMA, CE NUME PE ĂSTA ] ( Jeffrey Wright ), un scriitor de culoare, talentat, dar care nu prea are așa mult succes, și care este nemulțumit de modul în care literatura sa este percepută de public.
El consideră că operele sale sofisticate și erudite sunt ignorate sau marginalizate, în timp ce cărțile mai comerciale și simpliste, care exploatează stereotipuri rasiale, sunt aclamate și premiate.
Pentru a-și exprima furia și frustrarea, el decide să scrie o satiră sub marca unui pseudonim, o carte care parodiază genul „romanului urban”, plin de violență, sex, droguri și argou, ceva mai pe stilul consumatorilor.
De asemenea, pe parcursul poveștii, Thelonious al nostru, sau așa cum mai este alintat – Monk, se confruntă cu niște probleme și de ordin familial.
Execuție
Filmul este o satiră acidă și virulentă la adresa societății de astăzi, care se vaită de lipsa originalității în toată această industrie de enterteinment, dar tot ei sunt aceiași indivizi care consumă aceeași ciorbă reîncălzită
Poate fi dificil pentru creatorii de conținut ( de orice fel de conținut – film, literatură, muzică ) să-și compromită viziunea artistică doar de dragul de a-i plăcea pe ceilalți.
Mai ales că, prea des, mulți scriitori, artiști, interpreți și alți oameni similari sunt la cheremul șefilor, forțându-i să facă schimbări în munca lor ca urmare a dorinței de a ține pasul cu vremurile actuale, de a nu ofusca pe cineva.
American Fiction este un exemplu excelent al modului în care este posibil să satirizezi viziunea lumii asupra stereotipurilor fără a recurge la senzaționalism.
Așa cum am mai spus și-n alte recenzii, în special, la filmele care aparțin de Disney – Dacă-mi-o aduci pe Mica Sirenă de culoare, nu e originalitate, aceasta dorință de incluziune socială și diversitate este mai mult o jignire adusă raselor și altor etnii.
Vrei să-mi aduci diversitate, livrează-mi povești originale cu minoritățile respective și o să fiu cât se poate de angajat în povestea respectivă.
Ca să nu mai zic, de publicul autohton, dar și cel în general, de peste hotare care se plânge de lipsa filmelor originale, dar când apare un film precum The Creator sau The Holdovers, produse bune dar care sunt mari eșecuri la box office, și pe cealaltă parte, vine unchiu’ Vin Diesel cu a suta parte din Fast & Furious și vezi sălile înghesuite…..
Din nou, spune mult despre ipocrizia publicului.
Revenind la film, actoria se prezintă relativ bine, Jeffrey Wright face un rol formidabil, și deși sună ciudat și incoerent, deși nu mi s-a părut o performanță stelară și de neuitat, cred că cel mai mult a fost de apreciat partitura după care trebuia să se ghideze, dar per total, consider că este o nominalizare la Oscar meritată.
Sterling K. Brown îl joacă pe fratele lui Monk – Cliff, care este homosexual, iar aici, deși nu joacă rău, chiar nu pot să înțeleg ce-a fost atât de uluitor în performanța sa de a fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai Bun Rol Secundar, și din nou, chit că o să sune dubios, nu prea l-am crezut că e gay.
De asemenea, filmul mai este nominalizat la Cel mai Bun Scenariu Adaptat, filmul fiind bazat după nuvela Erasure, carte publicată în 2001.
Iar aici, vin cu o mare oftică, jur că mi-aș fi dorit ca scenariul să fie unu’ original, ca respectiva carte să nu existe, pentru că povestea și execuția acestui film se numără printre cele mai curajoase premise din ultimii foarte mulți ani și mi-e foarte greu să cred că la această categorie de scenariu adaptat, acest American Fiction să fie vreun adversar demn de Oppenheimer sau Poor Things.
Tehnic și regizoral, nu am multe de spus, filmul arată bine și este regizat într-un mod corect și cinstit, atât.
Pe partea sufletească și emoțională, pelicula a venit cu câteva glume care au reușit să mă facă râd destul de bine, dar din păcate, partea dramatică, cea legată de familie, nu a reușit să mă atingă cum trebuie.
Într-adevăr, sunt unele momente cu adevărat triste și înduioșătoare, însă nu am primit acea lovitură în plex care să-mi stoarcă vreo lacrimă, nu știu dacă chiar trebuia să plâng la acest film, dar am simțit că exista mult mai mult potențial pe acest palier dramatic.
Notă
Acum că am văzut filmul, și având în vedere atacul brutal la adresa societății și a noilor trend-uri sociale, politice, ș.a.m.d, pentru mine este o adevărată surpriză prezența pe marea scenă a Academiei.
Mi-ar plăcea ca American Fiction să vină ca o tragere de mânecă pentru societate, dar din păcate, cred că ignoranța va ieși din nou câștigătoare pentru cei care se fac că plouă.
Cât despre lupta de la Academie, cel mai probabil va pleca cu mâna goală, pe actorie cel puțin, șanse extrem de mici să facă iasă câștigător în fața monștrilor precum Paul Giamatti, Cillian Murphy, Robert Downey Jr., sau Mark Ruffalo, iar pentru Scenariu Adaptat sau Best Picture, nici nu vreau să discut, că-i clară treaba acolo.
