Netflix este bine angrenat în această competiție a Premiilor Oscar, și pare-se că principala armă a lor este Maestro, regizat de Bradley Cooper.

7 Nominalizări la Oscaruri.

Sinopsis

Nu o să scriu foarte mult la această parte dedicată premisei că nu sunt multe de spus.

Pur și simplu, filmul navighează prin peisajul muzical al secolului XX, de la ascensiunea fulminantă a legendarului dirijor și compozitor Leonard Bernstein ( Bradley Cooper ) la faima internațională, până la provocările și dilemele morale cu care se confruntă în viața personală.

De asemenea, în povestea vieții lui joacă un rol crucial și Felicia Montealegre ( Carey Mulligan ), mult prea iubita lui soție, care dezvăluie forța și vulnerabilitatea din spatele relației lor. 

Execuție

Nu prea sunt adeptul la ce o să spun, dar de data asta chiar vreau să mă plâng.

Într-adevăr, dacă vreau să descopăr cu adevărat o personalitate mă duc la documentare dedicate acestora, nu la filme, dar, chiar și așa, consider că un film biografic, într-o oarecare măsură ar trebui să mă facă măcar să-mi doresc să mă duc la acele documentare pentru a afla mai multe despre celebritatea respectivă.

Știam câteva lucruri despre Leonard Bernstein, știam despre faptul că era bisexual, evident, știam că a fost un titan al muzicii, iar cam asta mi-a spus și producția.

A, poate că am aflat că Bernstein transpira mai rău decât Gabi Cotabiță al nostru, asta a fost ceva noutate pentru mine, că în rest….

Mi-ar fi plăcut să aflu mai mult despre geniul său creativ, despre ce simte un compozitor în timpul actului de concepere a unei piese, sau tot felul de chestii interesante din spatele cortinei.

Pur și simplu, mi s-a părut fără pic de construcție, dorința de explorare a personajului pare-se că nici nu a existat, și chiar dacă pare că aș fi vreun repetent și corigent, nu mi s-a părut că Leonard Bernstein a avut vreo viață picantă, doar confruntându-se ca orice artist cu suișuri și coborâșuri, atât.

Și ca să fiu sincer și direct, acest film îl face cât se poate de neinteresant pe acest monument al muzicii, poate chiar așa a fost și în realitate, dar mi-e greu să cred că nu s-a putut găsi ceva cu care să condimenteze această poveste biografică.

Ritmul mi s-a părut a fi ceva lento spre moderato, asta ca să fiu în ton cu tema filmului, și recunosc, de-a lungu’ vizionării s-a nimerit de multe ori să mă ia niște stări de somnolență sau din când în când, să mai verific câte un flashscore.

Și cam aici mă opresc cu părțile slabe.

Tehnic, filmul este magnific, pare că Bradley Cooper, din punct de vedere regizoral se află într-o continuă și frumoasă ascensiune, fiind un super mare fan al filmului A Star is Born, tot scris și regizat de el, și dacă va continua pe această manieră, cu siguranță va ajunge pe viitor și în posesia unui omuleț auriu.

Perspectivele alb negru și cele color sunt prezente, dar față de Oppenheimer, aici sunt utilizate în mod tradițional pentru a ne ghida în timp, de asemenea, tot ce ține de încadrare, compoziție, absolut tot ce ține de partea de regie este la superlativ, scenele fiind acompaniate de muzica lui Bernstein.

Nu știu cât impact  sau câtă influență au avut în departamentele tehnice, dar când la creditele pentru producători apar nume feroce precum Martin Scorsese sau Steven Spielberg, măcar pe acest departament tehnic ar trebui să avem parte de o lucrare fină.

Spre final, cam în ultima jumătate de oră, există o scenă puternică, o adevărată demonstrație de forță muzicală, unde marele Lenny intră-n acțiune și face ce știe cel mai bine să facă.

Cât despre machiaj, pot spune că deja Oscarul pentru această categorie este ca și luat de echipa filmului, transformarea lui Bradley Cooper este de-a dreptul uluitoare, mai ales când ne aflăm la bătrânețile compozitorului, evident nici lucrarea pentru Carey Mulligan nu este mai prejos, dar machiajul lui Bradley Cooper este o adevărată operă în sine.

Actoria se prezintă foarte bine, iar din ce-am citit pe unele site-uri, păreri scrise de oameni care l-au cunoscut pe Lenny, aceștia îi laudă performanța lui Bradley Cooper și chiar spun că a oferit o portretizare fidelă, deci, consider că o părere de-a mea este egală cu zero în acest context.

Din urmă vine și Carey Mulligan care vine la rândul ei cu o prestație extrem de solidă, personajul ei emanând o durere și tristețe de nedescris, arătând neglijențele și marile defecte ale lui Lenny de-a lungul căsniciei lor, mai ales că spre finalul filmului, aceasta ne oferă și câteva momente cu adevărat emoționante.

Notă

Din păcate, filmul se axează pe telenovelă și o viață personală banală aș spune, adică fix pe ce nu trebuie, în niciun caz pe viața sa profesională, capitolul care trebuia să mă captiveze și să mă țintuiască pe canapea.

Repet, actoricesc și tehnic, Maestro este fabulos, dar carnea de pe os lipsește cu desăvârșire.

Pentru mine, e fix de pomană dacă filmul arată bine și actorii sunt impecabili, dar povestea nu-mi transmite nimic și mă lasă rece, cam așa-i și-n acest caz, și o spun cu mare părere de rău, mai ales că îmi este foarte drag Bradley Cooper.

Cât despre lupta de la Academie, cel mai sigur dar și pe merit acesta va pleca acasă cu Oscarul pentru Cel mai Bun Machiaj și Hairstyling.