Având în vedere data din calendar în care postez acest articol, e inutilă motivația pentru care am scris acest articol.

Sinopsis

Avem parte de un film biografic care explorează viața legendarului cântăreț și compozitor Freddie Mercury ( Rami Malek ), liderul trupei Queen.

Filmul își urmărește povestea începând de la începuturile lui Freddie în anii ’70 când se alătură trupei și își descoperă identitatea muzicală unică.

De-a lungul filmului, vedem ascensiunea lor rapidă către faimă și succesul lor mondial, culminând cu legendarul concert Live Aid din 1985.

Filmul explorează și luptele personale ale lui Freddie, inclusiv relația sa complicată cu sexualitatea sa și impactul acestui aspect asupra vieții sale personale și profesionale.

Execuție

Sunt un mare fan al formației Queen, dar nu și înrăit, așa că, nu știu cât de bine sau cât de puțin au fost atinse anumite aspecte mai picante ale acestei povești.

Chiar și așa, pot spune cu mâna pe inimă că avem parte de un film epocal!

Toată lumea este de acord că Rami Malek este o revelație ca Freddie, după aproximativ 20 de minute, uiți complet că acesta este un actor. El este Freddie. Acest lucru se poate spune și pentru Gwilym Lee, Ben Hardy și Joseph Mazzello cântând în restul trupei, de fapt, în cazul lui Lee, transformarea în Brian May este uluitoare.

Rami Malek reușind să captureze nu doar energia și magnetismul său scenic, ci și luptele interioare și vulnerabilitatea sa. Filmul prezintă drumul său de la tânărul timid și neîncrezător din suburbiile Londrei până la transformarea într-o figură iconică a muzicii rock, iar acel Oscar fiind câștigat fără drept de apel.

De asemenea, pelicula pune accent și pe explorarea identității sexuale a lui Freddie Mercury și a relațiilor sale personale, inclusiv povestea sa de dragoste cu marea lui iubire – Mary Austin și relația sa tumultuoasă cu Paul Prenter, acestea fiind poate cele mai emoționante segmente ale filmului.

Partea mea preferată este reprezentată de momentele muzicale, mai exact, de cele în care iau naștere acele capodopere muzicale, pentru mine întotdeauna a fost o mare fascinație să aflu povestea pieselor, de la modul tehnico-instrumental al acestora, până la partea sufletească, cea lirică, a versurilor.

Scenariul este unu’ simplist, tipic celui de tip biopic, nimic special, totu’ fiind liniar și concis, și mă repet, posibil ca pentru fanii super înrăiți, anumite momente să fi fost creionate superficial, dar pentru mine tot acest film a reprezentat o sărbătoare și un roller-coaster emoțional.

De precizat că Bryan May și Roger Taylor au fost co-producători, deci, cel mai probabil, ca unele momente mai sângeroase și întunecate din istoria Queen-șilor să fie omise, posibil ca trupa să nu fie pusă într-o lumină proastă.

Ar fi redundant să discut despre partea tehnică, în special cea sonoră, totuși, vorbim despre un film biografic despre poate cea mai trupă care a pășit vreodată pe Terra.

Regia și montajul sunt impresionante, reușind să redea autentic atmosfera acelor ani, de la concertele live, până la petrecerile îmbibate în sex, alcool și droguri; dar și să transmită energia și pasiunea trupei Queen. Coloana sonoră este  componenta-cheie a filmului, aducând în prim-plan hiturile legendare ale trupei și amplificând impactul emoțional.

Și că tot am adus în discuție impactul emoțional, ultimele 20 de minute au fost potop lacrimal pentru mine, și aici mă refer de la momentul în care Freddie este diagnosticat cu SIDA, până la epocalul Concert Live Aid.

Încă plângeam chiar și când au urcat pe scenă și când Freddy a cântat acel „I paid my taxes but committed no crimes” a fost momentul răvășitor care a dat drumu la fluviul jelaniei, fluviu care a continuat chiar și pe parcursul genericului de final.

Dar la final avem parte de un Freddie care pleacă fericit și împăcat, un cântăreț care deși este împușcat fizic și sufletește reușește una dintre cele mai mari performanțe din istorie, un om care își vede marea iubire fericită alături de un bărbat bun, și un fiu care își vede în sfârșit părinții fericiți și mândri.

Execuție

Prin portretizarea sensibilă a luptelor interioare ale lui Mercury, explorarea identității sale și reconstituirea remarcabilă a unor momente cheie din istoria trupei, filmul reușește să creeze o legătură profundă între noi și această poveste muzicală extraordinară.

Pentru mine, acest Freddie Mercury reprezintă cea mai mare voce a tuturor timpurilor, iar acest titan merita să fie portretizat printr-o prestație stelară, iar Rami Malek a reușit.

Poate că nu este cel mai bun film, clar are și multe erori, dar este un film de suflet, o poveste despre iubire, prietenie, sacrificiu și despre urma neagră a viciilor și a plăcerilor necurate.

La final am de spus doar atât – Pentru cei tineri ca mine ( 20 de ani, plus sau minus ), sau în general, pentru cei care nu l-au prins, ne face să ne dorim ca nașterea noastră să fi avut loc acum vreo 60 de ani, undeva pe un tărâm britanic ca să fim contemporani cu acești zei muzicieni.