Where the Crawdads Sing este un film drama romantică din 2022, regizat de Olivia Newman și scris de Lucy Alibar. Filmul este o adaptare a romanului omonim scris de Delia Owens, este o adaptare care își păstrează mult din esența și din lirismul romanului, fiind o explorare captivantă a identității și a singurătății în fața naturii, în fața propriei ființe și în fața societății.

Sinopsis

Filmul o urmărește pe Kya, o fată crescută în sălbăticie într-un mic orășel din Carolina de Nord. Ea a fost abandonată de familie și trebuie să supraviețuiască pe cont propriu, învățând să navigheze într-un mediu sălbatic și să își găsească propriul drum în viață.

Povestea începe în anii ’60-’70 și se concentrează pe parcursul vieții lui Kya, care trebuie să învețe să facă față prejudecăților și răutăților celor din jur, în timp ce își construiește o viață independentă. Pe măsură ce relația ei cu Tate, un băiat din orașul vecin, evoluează, Kya descoperă secretele și frământările acestuia.

În paralel cu povestea de dragoste dintre Kya și Tate, filmul explorează un misterios caz de crimă care pune viața lui Kya în pericol și o forțează să se confrunte cu secretele și întunericul din trecutul său.

Execuție

O să încep prin a discuta despre capitolul tehnic deoarece Where the Crawdads Sing este literatură/poezie/pictură sau cum vreți voi să-i spuneți, pe ecran. Filmul este plin de cadre care taie răsuflarea privitorului, impresionând prin imagini uimitoare ale peisajelor din Carolina de Nord. Peisajele sunt filmate într-un mod care aduce la viață culorile și texturile naturii, creând o atmosferă captivantă și realistă.

Echipa de producție a filmat majoritatea scenelor în diverse locații naturale din Carolina de Nord, inclusiv în păduri, mlaștini, lacuri și râuri. Aceste locuri sunt arătate în film cu o mare atenție la detalii, iar imaginea este impresionantă prin detaliile și culorile sale.

De asemenea, regizorul Olivia Newman a reușit să transmită prin intermediul peisajelor și a naturii o gamă largă de emoții și sentimente. De exemplu, când Kya se simte copleșită de singurătate și tristețe, imaginile sunt mai întunecate și mai sumbre, iar peisajele devin mai austere și mai aride. În schimb, când Kya este fericită și îndrăgostită, natura este prezentată într-un mod mai luminescent și mai colorat.

Una dintre temele centrale ale filmului este legată de identitate și de modul în care aceasta poate fi influențată de mediu și de societate. Personajul lui Kya este un exemplu elocvent al modului în care identitatea poate fi modelată de experiențe și de circumstanțe, și cum aceasta poate fi subliniată sau negată de către societate. În același timp, filmul explorează și tema singurătății și a nevoii umane de a fi acceptat și de a face parte dintr-un grup.

Performanța actriței Daisy Edgar- Jones este absolut remarcabilă. Ea reușește să transmită emoțiile complexe și contradicțiile personajului într-un mod subtil și plin de sensibilitate, reușind să construiască un personaj puternic și fascinant. De asemenea, David Strathairn face o treabă excelentă în rolul avocatului ei, împreună cu Daisy Edgar- Jones , aceștia fiind stâlpii principali în ceea ce privește actoria, deoarece, restul distribuției nu prea m-a convins.

Câteva personaje secundare nu sunt suficient de dezvoltate și nu aduc prea multe la povestea generală. Unele dintre aceste personaje par să fie acolo doar pentru a umple timpul și spațiul, iar lipsa de dezvoltare a lor poate fi frustrantă pentru spectatorii care își doresc să înțeleagă mai bine universul filmului, mai ales cei care nu au citit cartea.

Un alt punct slab este legat de povestea de dragoste dintre Kya și Tate. Deși relația lor este un element central al poveștii, ea poate părea uneori prea forțată și convențională, făcând ca interacțiunile lor să pară destul de superficiale și neinteresante.

Nu știu dacă pot să-l încadrez la punct slab, dar capitolul – ritm, este în ton cu opera literară, adică foarte lent.

La ceva timp după ce am văzut filmul, am și citit cartea, sau mai bine spus, am ascultat-o, delectându-mă cu versiunea de audiobook a operei. Ritmul este lent și se pune foarte mult accent pe descriere, probabil dacă aș fi citit-o în format fizic, nu cred că aș fi terminat-o, dar producția absolut excepțională a audiobook-ului m-a făcut să devorez cartea și să o termin în câteva zile.

Referitor la carte, există diferențe semnificative în film, precum: structura poveștii, caracterizarea personajelor sau alte elemente de poveste, dar nu o să intru în aceste detalii pentru că ar trebui să intru în zona de spoilere, plus că suntem aici de a discuta strict despre film.

Notă

Din punct de vedere emoțional, filmul își face treaba destul de bine, nu vorbim de vreun nivel de Notebook sau A Walk to Remember, dar reușește să te facă să închizi ochii și să oftezi când vezi suferința unei fete, ba chiar în unele cazuri, te face și să-ți dea niște lacrimi.

Chiar dacă filmul este previzibil în unele momente, filmul are mult suflet, un film nou de dragoste, chiar dacă are și un murder mistery la mijloc, care sensibilizează privitorul, față de noile producții precum After sau alte ciurucuri.

La finalul zilei, Where the Crawdads Sings mi-a retrezit pofta de lectură, un film simplu și cu mult suflet, care moleșește privitorul din punct de vedere emoțional, și care m-a surprins atât de plăcut încât l-am introdus în top-ul meu personal de filme preferate din 2022.