Revenim cu Cioara Răzbunătoare, însă de data asta, cu super filmul din 1994.

SINOPSIS

Premisa se învârte în jurul unui muzician rock pe nume Eric Draven ( Brandon Lee ), care este ucis brutal împreună cu logodnica sa, Shelly, de o bandă de infractori.

La un an după moartea lor, Eric este readus la viață de un corb supranatural pentru a se răzbuna pe cei responsabili de crimele lor.

Cu ajutorul corbului, care îi conferă puteri supranaturale, Eric începe să-i vâneze pe cei care l-au ucis și să aducă dreptate într-un oraș sumbru și corupt.

EXECUȚIE

O să încep printr-o notă mai tristă, nu am cum să nu vorbesc despre tragedia familiei Lee, nu știu, parcă ar fi fost un blestem abătut asupra lor.

Accidentul s-a întâmplat în timpul unei scene în care personajul său, Eric Draven, este împușcat de un alt personaj, pistolul folosit pentru filmare trebuia să fie o armă de recuzită, încărcată cu gloanțe oarbe, dar din cauza unei erori grave de siguranță, arma conținea un glonț real.

Problema a apărut dintr-o serie de greșeli în gestionarea armelor: mai întâi, o bucată de glonț fals a rămas blocată în țeava pistolului în urma unei filmări anterioare, iar în timpul filmării scenei fatale, pistolul a fost încărcat cu gloanțe oarbe, dar care au avut suficientă forță pentru a propulsa fragmentul blocat.

Deși nu-mi place să vin cu teoriile conspiraționiste, am o vagă bănuială că a fost cu premeditare, acum, nu sunt expert în management-ul unei producții, dar nu cred că niște gloanțe adevărate au ce căuta pe un platou de filmare, mai ales dacă scenele se desfășoară în spații închise.

Cât despre filmul de astăzi, Brandon Lee se zvârcolește în mormânt când vede remake-ul abject de astăzi ( The Crow ).

Într-adevăr, nu este un film monumental, acțiunea nu este cea mai bombastică, narațiunea nu este cea mai complexă, dar se simte că avem parte de un film cu foarte mult suflet.

Eh, aici poveste de dragoste adevărată!!!!

Povestea de dragoste se desfășoară numai prin intermediul flashback-urilor, chimia actorilor împreună cu romantismul, senzualitatea și gingășia pe care aceștia le emană fac ca acest segment romantic chiar să atingă sufletele privitorilor.

Cum să nu mă atingă o astfel de poveste? Cum să nu fiu rănit sufletește când două suflete pereche sunt ucise, două suflete care mai aveau puțin și ajungeau la altar!?!? Nu ca-n remake-ul apărut unde trebuia să fiu atins de povestea de dragoste a unor drogați.

Și-n caz de se trezesc unii cu – „ Băi, și-n filmul ăsta apar drogați. ”

Păi da, apar și drogați, dar ăia de trăgeau Alba ca Zăpada erau niște personaje negative, niște criminali și lepre ordinare care voiam să fie masacrate în cele mai odioase modalități, pentru alea nu cred că trebuie să am vreun atașament emoțional.

Și apropo de atașament emoțional, în poveste se află și o fetișcană pe nume Sarah ( Rochelle Davis ), o prietenă comună a celor doi răposați, și trebuie să recunosc că momentele dintre ea și Eric mi-au cauzat niște scurgeri lacrimale.

Actoria este una cinstită, nimic de comentat pe acest palier, clar piesa principală este Brandon Lee cu a sa carismă și forță atletică, adn-ul tăticului fiind moștenit cu succes.

Ca să nu mai zic de masculinitatea emanată din toți porii, și de atitudinea puternică de star rock care la primul contact cu acesta, te face campion olimpic la cursa de alergare, ce să mai, omu s-a născut pentru rol, și din păcate, a și murit pentru acesta.

Coloana sonoră m-a uns pe suflet, avem parte de riff-uri zgomotoase din partea unor trupe titanice precum : The Cure, Pantera sau Rage Against the Machine, deci pentru rockerii ca mine, departamentul sonor – muzical o să fie un balsam pentru inimă.

Atmosfera este bine construită, decorul gotic format din cartiere rău famate, clădiri dărăpănate, alei pustii, cotloane mizerabile și nopți pline de jafuri și crime, toate acestea împreună cu stare de splin, reușesc un perfect efect de imersiune.

Ca să vin și cu o critică negativă, buba cea mai mare vine din partea personajului negativ, aidoma celui din remake-ul proaspăt lansat, doar gura-i de el și lasă mai totul în seama aghiotanților săi, nimic memorabil sau înfricoșător la acesta.

NOTĂ

Wow, un film atât de întunecat și sumbru, dar care, parcă-i plin de lumină și speranță.

Ce-i drept și din păcate, atenția mare a filmului a survenit și din cauza tragediei, dar chiar și așa, filmul este foarte bun, cu un parfum deosebit și cu o încărcătură puternică.

Deși răzbunarea aduce o formă de eliberare pentru Eric, nu poate schimba trecutul și nu aduce adevărata pace, astfel mesajul este că durerea pierderii este adâncă, iar răzbunarea nu este o soluție, ci doar un mod de a închide cercul de suferință.

Așa cum am spus și-n recenzia filmului remake, avem aici dovada că de unele filme nu ai voie să te atingi, și cu asta basta.

Ce să zic….aștept cu nerăbdare și aș fi fiert pe niște remake-uri pentru Green Mile unde John Coffey să fie jucat de un alb sau asiatic sau pentru Forrest Gump unde personajul să fie interpretat de unu de culoare și care să fie și ceva gangster drogat.