Dacă Piranha 2 a fost pistol cu apă în materie de ecosisteme acvatice, de data aceasta James Cameron ne provoacă la o aventură intensă pe fundul oceanului cu al său – The Abyss.

Sinopsis

Acțiunea se petrece în anul 1994, când un submarin nuclear american se scufundă în Caraibe, după ce întâlnește un obiect subacvatic neidentificat.

Astfel, o echipă de salvare formată din muncitori de pe o platformă petrolieră conduși de Bud ( Ed Harris ) și soldați SEAL trebuie să recupereze submarinul, înainte ca sovieticii să ajungă la el.

Tot în această misiune, se alătură și Lindsey ( Mary Elizabeth Mastrantonio ) – soția lui Bud, care pare că nu e halită de nimeni, mai ales că ea este foarte ecologistă, nefiind adeptul forței brute.

În timp ce încearcă să descopere ce s-a întâmplat, ei descoperă că sursa evenimentului în cauză n-a fost ceva uman sau mai bine zis, terestru, ci o formă de viață extraterestră.

În timp ce tensiunile dintre membrii echipei cresc, aceștia sunt nevoiți să se adapteze mediului subacvatic ostil și să se confrunte cu propriile frici, mai ales că planurile vor fi date peste cap din cauza unui pericol de proporții catastrofale.

Execuție

Din toată filmografia lui James Cameron, acesta pare cel mai puțin comercial, The Abyss fiind lipsit în totalitate de vreun spectacol exploziv sau cine știe ce show de acțiune bombastică.

Pe parcursul filmului, mă tot uitam de vreo 3-4 ori să văd în ce an a fost lansat filmul – 1989, deci acum 35 de ani, și spun că mă tot uitam deoarece partea tehnică se menține extraordinar bine, aproape imposibil să-ți dai seama că filmul a fost realizat la sfârșitul anilor 80′.

Îl mai țineți minte pe T-1000 din Terminator 2? Eh, acesta a fost adus la viață datorită filmului The Abyss.

Efectele speciale din acest film, mai exact, opțiunile de morphing digital prin care a fost clădită ființa extraterestră au fost revoluționare la acea vreme, mai apoi, aceste efecte fiind perfecționate și aplicate în partea secundă din Terminator.

Efectul de transformare a corpului metalic al T-1000 între forme lichide și solide. Această abordare a fost revoluționară pentru acea vreme și a deschis noi orizonturi în ceea ce privește utilizarea CGI în filme.

Mai mult decât atât, secvențele de acțiune în care era implicat T-1000, cum ar fi scenele în care acesta își schimbă forma sau se reface după deteriorare, au necesitat o combinație complexă între efectele vizuale și efecte practice, ceea ce a adus la o adevărată revoluție tehnologică în industrie.

Pe partea tematică, James Cameron abordează niște aspecte ecologice și geopolitice, deși nu sunt de vreo noutate, aceste teme sunt extrem de profunde.

Mesajul filmului despre responsabilitatea umană față de mediul înconjurător și despre pericolele potențiale ale unor tehnologii periculoase este unul cu relevanță și în zilele noastre.

În plus, tema întâlnirii cu o inteligență extraterestră și modul în care oamenii reacționează la necunoscut este un element fascinant care generează întrebări și reflectări asupra naturii umane și a relației cu ceva dincolo de ceea ce cunoaștem.

Pe partea de tensiune, filmul livrează al naibii de bine, iar pentru cei care suferă de claustrofobie sau au vreo frică de apă – The Abyss reprezintă o grea și adevărată provocare.

Aici, nu mai există cale de scăpare – Lupți sau pieri!

Nu suntem în vreo casă de să zici că spargi geamurile sau uși și ai scăpat, sau în vreo pădure; suntem la fundul oceanului înconjurați de frică și de necunoscut.

Departamentul actoricesc se prezintă foarte bine, Michael Biehn face un rol extraordinar, iar chimia dintre Ed Harris și Mary Elizabeth Mastrantonio este extrem de savuroasă.

De asemenea, tot pe acest palier, nu mă așteptam ca filmul să mă facă să tai niște ceapă, chit că relația dintre Bud și Lindsey e una plină de scântei, spre final, lucrurile iau o întorsătură neașteptat de dramatică și recunosc, foarte lacrimogenă.

Ca un minus, mi s-a părut că ritmul a fost destul de lent, iar durata de două ore și 20, am simțit-o ca pe una de 3 ore. Dar, am înțeles această abordare mai umană, fiind bazată pe relațiile interumane, pe emoții și drame, decât pe acțiune.

Ca să nu mai vorbesc despre unele greșeli de logistică, în care pare că James Cameron a lipsit de la orele de fizică de la școală.

Notă

Nu pot spune că se află printre filmele cameroniene preferate, dar mi s-a părut o abordare interesantă și foarte bine executată.

Mă repet, îmi doresc să văd și altceva din partea lui James C., nu doar Avatare și Avataruri, vreau să văd și filme mai puțin comerciale.

Și ce să credeți? Pare-se că tot la un film de Oscar ajungem, acesta fiind câștigător al râvnitei statuete la categoria de Cele mai Bune Efecte Vizuale, nimic surprinzător la un film regizat de Cameron.

Cu un spectacol vizual impresionat care se îmbină în mod armonios cu tematica profund umană a filmului, în care relația om – natură este primordială în conviețuirea mai bună, The Abyss a reușit să mă captiveze în de-ajuns încât să-i acord o notă de mare adâncime.