Hai că în sfârșit cel mai controversat film al anului a ajuns și la noi, mă rog…, a ajuns prin căile maritime. 😉😉😉

Fără alte cuvinte lipsite de sens în introducere, zic să purcedem!

Sinopsis

Premisa este foarte scurtă și simplă!

În această poveste îl avem pe Tim ( interpretat de Jim Caviezel ), care este un agent al unei organizații care luptă împotriva traficului de copii.

De-a lungul carierei sale, al nostru Tim a avut o mulțime de reușite în ceea ce privește prinderea acestor gunoaie, însă din păcate, nu la fel de multe în ceea ce privește găsitul copiilor răpiți.

Însă, totu’ se schimbă când dă de cazul unor frați dispăruți, caz care-l duce în pragul disperării, iar neajutat nici măcar de superiorii săi, acesta se avântă de unu’ singur în această misiune din sălbatica și perversa Columbie.

Iar de data asta nu-și mai dorește rateuri, având două țeluri primordiale, prinderea traficanților, dar mai ales, găsirea copiilor și aducerea lor acasă la tatăl lor.

Execuție

Am tot citit tot felu’ de reclamații la adresa cinematografelor autohtone cum acest film nu a fost băgat în săli; sincer!?!? Consider că acest Sound of Freedom este de văzut strict acasă – locul potrivit de a ne exterioriza nervii, sincer nu cred că rezistam în sala de cinema fără a înjura, blestema și scuipa la ce imagini sunt acolo.

Și nici nu cred aș fi dorit să văd unii părinți căscați cum își duc odraslele la un asemenea film, că na… Văd părinți cu copii de câțiva ani la filme gen Saw, Scream și alte bolnăviciuni de filme R RATED, nu m-ar fi mirat să văd o astfel de audiență și la un asemenea film despre pedofili și traficul de copii.

Încă din startul peliculei, suntem loviți emoțional cu tot arsenalul din dotare, și aici mă refer la genericul de început în care ne sunt prezentate imagini și clipuri reale cu copii care sunt răpiți în mijlocul zilei, și ATENȚIE, răpiți în mijlocul străzii, în fața magazinelor, sau chiar din fața rudelor.

Din fericire, nu avem vreun content explicit, că altfel mă trezeam cu televizorul aruncat pe geam cu tot cu mine, nu avem imagini brutale, gore, sau scene intime explicite, totu’ fiind mascat cât se poate de mult, dar mesajul și subiectul abordat te dărâmâ fizic și psihic.

Cum este posibil ca unii adulți să râvnească la trupurile unor bieți copii? Cum pot exista susținători pentru aceste gunoaie? Cum pot exista cretini care afirmă cum că traficul de copii este pură ficțiune, o vrăjeală, sau că e vreo conspirație?

Iar filmul ne demonstrează pentru a infinita oară că cea mai abjectă și infectă rasă care a călcat vreodată pe acest Pământ a fost, este, și va fi – OMUL!

Din punct de vedere al acțiunii, nu prea am nimic de comentat, este una extrem de banală, lipsită de intensitate, ba chiar fiind una mediocră, majoritatea scenelor de luptă sunt extrem de cenzurate și foarte mascate, plus că nici nu sunt foarte multe.

Și nici dialogul nu este unu’ foarte sângeros, cu ceva replici virulente atunci când ar fi momentul de așa ceva, iar când este cazul de replici acide se apelează la tot felul de metafore și povețe bisericești.

Totuși, vorbim despre Angel Studio – care este cunoscut pentru abordarea conservatoare și extrem de ” duhovnicească ” a filmelor, chiar și așa, deși nu sunt foarte credincios, prezența acestor mici infuzii religioase nu a fost deloc deranjantă pe parcursul vizionării.

Jim Caviezel face o treabă excelentă în rolul lui Tim, fiind extrem de natural, expresiv, și foarte veridic în acest rol, apoi și normal, când citești scenariul la o asemenea poveste, cam greu să nu te miște la inimă și dai maxim din personaj.

Și nu doar el, ci întreaga distribuție are o prestație excelentă, și aici mă gândesc la tinerii actori care au interpretat victimele, nici nu vreau să mă gândesc ce a fost în sufletele și mințile copiilor când au citit foaia de scenariu.

Notă

Deși m-am luat de banalitatea acțiunii, nu o să trag în jos filmul din acest motiv, pentru că scopul acestuia nu a fost în a ne oferi vreun Fast & Furious sau vreun film super bombastic de acțiune, ci să tragă un semnal pentru umanitate, pentru a ne aduce cu picioarele pe pământ și a ne portretiza cu adevărat în ce ghenă ne aflăm.

Este vreo capodoperă monumentală? Nu, în niciun caz! Dar povestea sfâșietoare și subiectul tulburător abordat a adus faima acestui film.
Este o editare foarte bună, nu există niciun minut pierdut de timp pe ecran. Este foarte bine jucat, de la Cavizel la copii, iar muzica a fost de asemenea bună, a accentuat bine suspansul și a îmbunătățit foarte mult palierul emoțional.

Dar în niciun caz nu este vreun film de acțiune așa cum este prezentat prin majoritatea surselor online, ar trebui scos acest gen din film, pentru că, așa cum am spus și mai devreme, nu prea există acțiune. Dar nu acțiunea era cea mai importantă…..

Și ca să rezum – un film de 7 – 7.5, dar o poveste de 10… Iar când un film îmi oferă cele mai oribile stări emoționale posibile, ba chiar în unele momente atingându-mi canalele lacrimale, n-am cum să nu-i ofer o notă bună în propria carte.