[Rec] este un film horror, care atenție, este de origini catalane, adică spaniole, ce să mai…

SINOPSIS

O tânără jurnalistă, Ángela Vidal (interpretată de Manuela Velasco), și cameramanul ei, Pablo, însoțesc o echipă de pompieri în timpul unei intervenții de noapte pentru emisiunea lor TV „While You’re Sleeping”.

Ei ajung la un bloc de apartamente din Barcelona, unde locatarii au raportat zgomote ciudate venind de la un apartament.

Inițial, totul pare un simplu reportaj de rutină, dar lucrurile iau o întorsătură terifiantă când o femeie în vârstă din clădire devine violentă și atacă pe neașteptate un pompier.

Pe măsură ce evenimentele se agravează, autoritățile pun clădirea în carantină, blocându-i pe toți înăuntru, iar cei rămași se confruntă cu o răspândire rapidă a unui virus necunoscut, care transformă locatarii în creaturi feroce.

EXECUȚIE

Din start pot spune că filmul pornește deja cu încă un punct din oficiu, deoarece vorbim despre un film de tip found footage, și trebuie să recunosc că am o anumită afinitate către această formă de filmare.

Filmul pornește ușor, la flacără mică, primul sfert de oră e doar o scurtă plimbare prin secția pompierilor, cum se antrenează, ce mănâncă, mai o caterincă, mai o sămânță, ș.a.m.d.

Însă acțiunea se declanșează când ajungem la locul cu pricină, iar de acolo, se instalează o groază care afectează brutal atât vizualul cât și psihicul privitorului.

Pe partea de vizual nu sunt multe de comentat, știm foarte bine cum arată meniul unui film cu zombie – Decapitări, membre tăiate, sânge care vopsește tot ecranul, creier împrăștiat peste tot și alte activități grotești specifice.

Fiind un found footage, deci, un film care pare că ar fi filmat de o persoană reală cu o simplă cameră de filmat, lipsesc anumite componente esențiale ale unui film : cum ar fi o regie spectaculoasă sau artistică, compoziție sau chiar MUZICĂ.

Și da, lipsa muzicii face ca previzibilitatea și anticiparea secvențelor terifiante să fie de un nivel de minus absolut, neștiind de nicio culoare de unde poate să vină beleaua.

Dar există câteva scene tensionante care afectează cu succes psihicul uman, unde eram cu pulsul ridicat la maximum, iar în gând auzeam numai asta : Ok, dacă-și mișca aia capul, eu fac infarct pe loc.

Având în vedere toată premisa cu acel virus, stau și mă gândesc cum a fost vizionat acest film pe timpul pandemiei COVID – 19, și deși vorbim despre un film apărut în 2007, parcă erau unele lucruri care se legau, dar evident, astea țin de teoriile conspirației, iar eu nu sunt adeptul lor.

La un moment dat, începusem să mă plictisesc, pelicula având un singur mecanism : mușcat, infestat, zombalău, ia și fugi, atât!

Ca să nu mai zic că eram și enervat de cretinismul personajelor : Băi nene, îți mai arde de filmat când moartea e la tot pasul?

Ce-i drept câteodată înțelegeam premisa faptului că unele evenimente care se doresc a fi ascunse trebuie arătate lumii, dar nici să fii lipit numai de camera aia.

De asemenea, mi s-au părut și unele momente lipsite de logice – o ditamai patrula de pompieri, adică bărbați în toată regula, nu sunt în stare să iasă dintr-un bloc? Asta înainte de a fi înconjurați de forțele militare și carantinați, evident.

Nu poți să spargi un geam de la etajul 1 sau 2 și să ieși? Aia e, maxim îți rupi niște oase, dar știi măcar că scapi cu viață și nu ești mâncat de viu.

Actoria se prezintă foarte bine, deși recunosc că nu cunosc niciun nume din distribuție, dar absolut toată lumea a intrat în pielea personajului, reușind să emane o verosimilitate și o autenticitate în personajele portretizate de către aceștia.

Până-n acest moment, mi s-a părut un film decent și ok, nimic special și deosebit cu excepția segmentului de found footage, ba chiar eram puțin mirat de unde atâta excitație din partea cinefililor pentru acest film.

ÎNSĂ, ULTIMUL SFERT DE ORĂ ESTE REALIZAT GENIAL, EPOCAL, SENZAȚIONAL! Acolo fiind și o răsturnare de situație, mare atenție la acel moment.

Am văzut ceva horror-uri la viața mea, dar ultimul sfert de oră, din punct de vedere al terorii și al groazei a depășit orice moment terifiant văzut de mine într-un film de groază.

Iar din acel moment, atmosfera devine cu adevărat lugubră, claustrofobă, de-a reușit să înghețe sângele-n mine, atât de mult m-a speriat acel segment.

Ca să nu mai zic că tot acolo avem parte de un design de producție de-a dreptul tulburător pentru ochiul privitorului.

NOTĂ

Ca de obicei, filmele europene și asiatice ies în evidență prin calitate și originalitate, iar produsele americane rămân în continuare în același clișee.

Evident, că americanii au profitat de succesul acestui film catalan și au venit și ei cu un remake, dar nu sunt curios să-l vizionez, vreau să rămân în minte doar cu acest superb film.

În plus, filmul mi-a demonstrat ce înseamnă să acorzi o șansă unui film până la final, așa cum vă spuneam, până la acel twist final, nota era una de mijlocul clasamentului, dar acea întorsătură de situație m-a nimicit complet.