Începutul anului 2025 este puternic turat în materie de filme românești, astfel, ajungem să luăm la puricat acum – Hoții de subiecte, regizat de Tudor Petremarin, aflat la debutul său în materie de lungmetraj.

SINOPSIS

Se apropie marele examen de bacalaureat, iar emoțiile capătă proporții copleșitoare în rândul elevilor, mai ales pentru câțiva dintre aceștia, care, pe lângă stresul examenului, se confruntă și cu probleme materiale.

Dintr-o dată, grupului de liceeni sunt loviți de o idee năstrușnică: o afacere prin care să facă rost de subiectele de BAC și să le publice într-un ghid online contra cost.

Astfel, îi avem pe următorii:

Sofi (Karina Jianu) și Tomiță (Dragoș Prundeanu), amândoi experți în IT și online, mai ales Tomiță, care este un mare streamer pe gaming, cei doi fiind creierele principale ale acestei operațiuni.

De asemenea, îl mai avem pe Alex (Ștefan Iancu), unul dintre băieții populari ai liceului, care se laudă că tatăl său ar lucra la Ministerul Educației și ar putea face rost de subiecte. Acesta este ajutat de Amalia (Ana Toda), iubita lui înstărită, care poate atrage clienți.

Și, nu în ultimul rând, o avem pe Luci (Alexia Gaieș), care dorește să participe și ea la această misiune, având diferite interese, unele sentimentale și altele de răzbunare.

Pe lângă misiunea lor principală, aceștia se confruntă și cu problemele clasice ale adolescenței, în special conflictele cu părinții.

EXECUȚIE

Înainte de toate, vreau să mă laud puțin. De la o vreme, am un har în a anticipa filmele care vor fi bune, iar Hoții de subiecte mi-a atras atenția de la primul trailer.

Sincer, este una dintre cele mai frumoase surprize în materie de film românesc. E acel „altceva” care ar trebui să fie mult mai prezent în cinema-ul autohton, cel puțin la nivel de idee.

Dacă vreți o comparație ușoară și drăguță: celebrul Liceenii, dar ancorat în zilele noastre și, bineînțeles, îmbunătățit pe toate planurile. Cam acesta ar fi rezumatul și conceptul filmului.

Iar când spun că este angrenat în zilele noastre, mă refer că povestea este spusă prin problemele și comportamentele generației Z, generație care fac și eu parte, care a luat examenul de bacalaureat acum 4 ani.

Când spun că este ancorat în prezent, mă refer la faptul că povestea este relatată prin prisma problemelor și comportamentelor generației Z, generație din care fac și eu parte și care a susținut examenul de bacalaureat acum patru ani.

Urmărind filmul, mi-am dat seama de evoluția – sau, mai corect spus, de schimbarea galopantă – a tehnologiei și a mentalității tinerilor.

Aici am descoperit atât lucruri noi, cât și obiceiuri vechi. Cât de util ar fi fost un ChatGPT pe vremea mea, să mă ajute la teme și proiecte!

De asemenea, pare-se că meditațiile sunt la ordinea zilei. Dacă nu faci pregătire cu profesorul X, sunt șanse mari să rămâi corigent și să nu fii admis la examen. Am râs copios când am observat că „declarațiile de dragoste de mamă” dintre băieți au rămas neschimbate și în prezent.

Ce mi s-a părut interesant la personaje și la povestea lor a fost faptul că toți au un singur părinte. Nu prea am înțeles această abordare. Mă rog, la doi dintre ei am înțeles justificarea, dar la restul…

Să fie oare o trimitere la ideea că, de cele mai multe ori, doar un singur părinte este cu adevărat implicat în viața copilului?

Ce-i drept, povestea Sofiei este cea mai tristă, iar asta-i se datorează relației sale cu tatăl ei, interpretat de nimeni altul decât Șerban Pavlu, și recunosc că acele momente dintre ei m-au emoționat de-a dreptul și nu mint că am fost nevoit să-mi scot șervețelele din inventar.

O altă relație la fel de interesantă este cea dintre Amalia și al ei tată, jucat de Adrian Văncică, un senator plin de bani angrenat de în conflictele Parlamentului și ale vieții politice, iar acum, lupta o are și cu fiica sa care trebuie să ia bacul neapărat, asta ca să nu-i păteze demnitatea și mai ales, dacă aceasta mai vrea să mai pupe vreun ban de la el.

Actoria mi s-a părut bună spre foarte bună, toți își livrează partiturile într-un mod corect și credibil.

Pe lângă veteranii amintiți, îl avem pe Ștefan Iancu, care, din punctul meu de vedere, este unul dintre vârfurile de lance ale noii generații de actori.

Ce-i drept, aici nu are parte de un scenariu care să-i pună în valoare talentul, așa cum a fost în Un pas în urma serafimilor, dar nu toate filmele trebuie să aibă un scenariu extraordinar de complex.

Însă, deși nu vreau să par subiectiv, simt nevoia să o evidențiez pe Alexia Gaieș, care, deși are un rol mai mic, mi s-a părut că și-a pus tot sufletul în personajul ei, fiind extraordinar de expresivă și prezentă în rolul Luciei.

ȘI DA! DISTRIBUȚIA ESTE FORMATĂ DIN ACTORI, NU DIN INFLUENCERI SAU ANTI-TALENTE!

Așadar, pot spune doar – Mare cinste și onoare pentru directorul de casting.

Avem sunet și coloana sonoră, ambele executate foarte bine, mi se pare foarte trist ca în anul 2025 am ajuns să laud un film românesc pentru ceva ce ar trebui să fie o simplă normalitate.

În cazul de față, sunetul a fost foarte bun și nu am fost nevoit să-mi ciulesc urechile pentru a înțelege dialogul.

În plus, avem și foarte mulți sponsori care au contribuit la acest film, și ce credeți!?!? NU AVEM VREO PLASARE DE PRODUSE CARE SĂ FIE OSTENTATIVĂ ȘI DĂUNĂTOARE PENTRU PRIVITOR.

Chiar așa!?!? Nu tu vreun cocalarism, nu tu vreo manea, nu tu vreo reclamă la vreo casă de pariuri?

BRAVO! SE POATE!

NOTĂ

Nu este un film perfect, nici pe departe, mai ales că scenariul are câteva lacune și greșeli de logică, în special în ceea ce privește partea de execuție a procesului de fraudă. Există și mici erori de montaj, dar nimic care să afecteze serios experiența vizionării.

Acum, pe bune, cam greu spre imposibil să faci 200.000 de urmăritori pe un live jucând Overwatch. 🙂

Dar pentru un film de lungmetraj de debut, „Hoții de subiecte” se prezintă excelent!

Din suflet o spun – aș plăti dublu pentru bilet la astfel de filme, unde știu că susțin actori talentați la început de drum, chiar dacă produsul nu este perfect, decât pentru un film cu personaje ale internetului.

Sper ca mulți cineaști să vadă această peliculă și să învețe să aducă povești noi în peisajul autohton.

De asemenea, îmi doresc din tot sufletul ca acest film să fie un succes financiar. Dacă nici pe acești tineri nu-i susținem, care reprezintă viitoarea generație de actori, atunci ne merităm mediocritățile care umplu sălile de cinema.

M-am regăsit în această poveste, iar emoțiile și bucuria pe care mi le-a transmis, plus curajul de a aduce un suflu nou în cinematografia românească, mă fac să-i acord o notă solidă de 9.