O nominalizare la Oscar

În 2014 a fost lansat un film care nu anunța nimic, o poveste despre personaje total necunoscute de publicul larg, un risc asumat de James Gunn care la final s-a transformat într-un real triumf – Guardians of the Galaxy.

Ideea pentru film a venit de la regizorul James Gunn, care a dezvoltat povestea împreună cu scenaristul Nicole Perlman.

Inițial, Gunn a fost atras de ideea de a face un film despre un grup de eroi neglijați și subestimați, iar Gardienii Galaxiei păreau a fi alegerea potrivită pentru aceasta.

Ne întoarcem în prezent, în 2023 pentru a discuta despre un capitol din istoria frumoasă a Marvel ului care se încheie aici și acum – Guardians of the Galaxy: Volume 3.

Sinopsis

Quill e în continuare dărâmat psihic după pierderea Gamorei, mă rog, vechei Gamora, că actuala nu-și mai aduce aminte aproape nimic în urma evenimentelor din Infinity War și Endgame, Mantis emană în continuare albinuțe și curcubee în jurul ei, Drax e pus non stop pe stricat petrecerea, Groot doar el și prietenii lui știu ce spune copacul umblător, iar Nebula ca de obicei mereu indispusă și pusă pe ceartă.

În ultima aventură a Gardienilor noștri îndrăgiți, toate reflectoarele, puștile, săbiile sunt ațintite spre Rocket.

Împreună vom afla trecutul îngropat de atâta amar de vreme al ratonului nostru îndrăgit și vom fi martori la o adevărată lecție despre familie și prietenie.

În fața gardienilor se opune pe nepusă masă Adam Worlock, însă el e doar o mică gustare, deoarece răul suprem este înfățișat de The High Evolutionary, care nu e vreun mare Thanos, dar e absolut de înfricoșător din cauza lucrurilor oribile pe care le-a făcut în numele științei și a căutării sale imposibile pentru perfecțiune.

Execuție

În sfârșit, după o perioadă de secetă, de când Endgame a coborât cortina, un nou film Marvel mă face să aplaud și să zic: Da, ăsta-i Marvel-ul care mi-l doresc!

După Endgame, Infinity War, posibil ca acesta să fie filmul meu preferat din MCU.

O să încep prin a discuta despre impactul emoțional, pentru că noul Guardians of the Galaxy lovește cu tot arsenalul din funcțiune.

Se bocește pe rupte, și asta am vrut de la acest film, un film MCU care să mă facă să consum pe nerăsuflate pachetele de șervețele din inventar, lucru nemaifăcut de la Endgame.

O să rămân în continuare la aspectul emoțional al producției în a-i avertiza pe iubitorii de animale că filmul acesta joacă la rupere, și nu glumesc.

Filmul abordează această temă a animalelor și a protejării acestora, James Gunn trasmițând prin multe secvențe cheie, mai ales prin povestea lui Rocket, un semnal de alarmă la adresa agresorilor de ființe necuvântătoare.

La final, filmul transmițând un singur mesaj: Fii mai bun cu animalele că și ele au suflet, și cel mai probabil, și o poveste în spate, la fel ca oamenii.

Față de Thor: Love and Thunder, umorul se livrează în proporție de 90% cum trebuie, am râs cum n-am mai făcut-o de ceva timp la vreun film Marvel.

E adevărat, unele momente care trebuiau să fie emoționante până la capăt au fost stricate de glume, dar am trecut cu vederea de acest lucru ținând cont că această trilogie a fost axată pe umor, deși consider că ar fi trebuit o abordare ceva mai serioasă având în vedere misiunea principală.

Poate unde sunt și mai indulgent și unde am fost și foarte entuziasmat de acest film, pot trece mai ușor peste partea de umor.

La capitolul tehnic n-am ce să-i reproșez filmului, echipa de VFX a făcut o treabă extraordinară, CGI-ul este on point, foarte colorat și deloc obositor ochiului, de asemenea, nimic de reproșat despre partea audio.

Iar poate cea mai bună parte a filmului este muzica, care este undeva la nivel intergalactic. Au fost o mulțime de momente în care mă apuca bătutul din palme sau din picioare, mai ales că discut din perspectiva unui iubitor de rock, deci ce să zic, am fost uns pe suflet.

Fiind ultimul film, se observă un mare plus și la nivelul actoricesc, Chris Pratt, Dave Bautista, Zoe Saldana și restul companiei sunt mai convingători ca niciodată, cel puțin asta am simțit.

Nucleul filmului nu se bazează pe acțiune, comedie sau groază, ci pe emoțiile și conexiunea pe care echipa le are împreună ca familie, nu există personaj principal, echipa Gardienii Galaxiei este personajul principal.

Toți sunt proscriși, care nu și-au găsit un loc în lume, dar destinul a făcut ca aceștia să găsească sau regăsească familia pierdută cândva sau chiar deloc avută.

Notă

Guardians of the Galaxy 3 este un rollercoaster emoțional, bagă spaima în tine, te face să plângi, apoi te face să râzi în hohote, ca la final să te ridici în picioare și să aplauzi o concluzie finală a unei pagini plină de emoție și culoare a universului Marvel.

Un rămas bun solid din partea lui James Gunn, care promite un nou univers DC la fel de bun, așa cum a făcut cu mica bucățică din universul MCU pe care a modelat-o după bunul plac.

Că vom avea vreo continuare la această trilogie asta nu știm, dar ce știm este că va fi aproape imposibil ca Marvel să găsească pe cineva care să manevreze cârma acestei povești așa cum a făcut-o James Gunn.

În niciun caz filmul nu este de notă maximă, asta ar trebui să-l pun lângă Endgame și Infinity War care din punct de vedere tehnic și emoțional sunt de o magnitudine greu de egalat și nu cred că vreun film action – superhero se va putea apropia vreodată de cele două.

Dar asta nu mă face să-i nu-i acord nota predecesoare.

Mulțumim pentru tot, James Gunn!