Vruuum, vruuum, vruuum, una dintre marile surprize ale anului în materie de filme de cinema – Gran Turismo. Nu știu cum vine de data asta – Viața bate jocul sau jocul bate viața?

În ultimii ani, au tot apărut tentative de adaptări după jocuri video, dar cam toate au fost produse de aruncat la serviciile de salubrizare, din fericire de data asta avem un produs de pus în ramă.

Sinopsis

Povestea este bazată pe fapte cât se poate de reale, până să văd ultimele scene în care ne sunt prezentate imagini reale cu prea îndrăgitul pilot, credeam că e cea mai mare vrăjeală și o premisă cât se poate de idioată.

Dar această premisă stupidă a fost de fapt ideea năstrușnică a directorului executiv de marketing de la Nissan – Danny Moore ( Orlando Bloom ), cel care a venit cu inițiativa de a organiza un concurs virtual în jocul Gran Turismo , iar primii zece clasați în competiție să aibă șansa să participe la marile curse motorsport, dar nu cele de pe PlayStation, ci unele extrem de serioase și reale.

Printre concurenții calificați se numără Jann ( Archie Madekwe ), un puști de 19 ani din Țara Galilor, Cardiff, care locuiește cu părinții și duce o viață cât se poate de normală, și evident rupe-n două volanul și pedalele de consolă.

Ajunși în boxele de la Nissan, tinerii piloți dau nas în nas cu inginerul șef Jack ( David Harbour ), cel care se va ocupa de antrenamente și care este gata să scoată untu’ din ei, pregătindu-i pentru concursul final și marele premiu – un contract de pilot profesionist în echipa Nissan.

Execuție

Deși sunt un băiat la 20 de ani, cu permis și cu toate cele, sunt paralel și pur și simplu lipsit de orice pasiune față de mașini, dar n-am de ce să mint, acest Gran Turismo m-a spart în bucăți.

O să încep cu părțile mai slăbuțe, și aici mă refer la primul act al filmului care are niște timpi morți și este cât se poate de previzibil, în sensul că, era cât se poate de evident că personajul nostru Jann se va califica mai departe, că doar despre el este vorba în această poveste ( dâââ ) și cred că filmul putea fi scurtat cu vreun sfert de oră.

Plus că a fost puțin lungit și cu partea romantică, evident că nu lipsește Ileana Cosânzeana, mi s-a părut o parte absolut inutilă și doar de umplutură, neaducând nimic poveștii sau să fi pus vreo cărămidă în construcția personajului principal.

Pe partea de efecte speciale am impresia că s-au ocupat cei de la Sony Playstation, nu de alta, dar cam scârțâie destul de tare pe anumite segmente, dar nici nu sunt foarte deranjante, mai ales datorită adrenalinei și atmosferei fulgerătoare din film uiți aproape instant de efectele computerizate.

Pe partea de actorie nu am ce să comentez, toată distribuția, în special cea principală face o treabă bunicică, dar nimeni nu depășește excepționalul, nimic ieșit din comun, dar chiar și așa, ești cât se poate de investit în aventura personajelor, mai ales în povestea protagonistului nostru, Jann.

De asemenea, pe segmentul dramatic, filmul nu rupe norii, într-adevăr sunt scene emoționante sau tensionate, care te fac să stai încordat pe scaun, dar nimic care să te facă să scoți pachetul de șervețele pentru a extirpa secrețiile lacrimale, cel puțin cu mine nu a reușit filmul, deși sunt o fire foarte sensibilă când vine vorba de filme.

Cam atât pe partea de bile negre, și acum să ne ocupăm de părțile bune ale producției.

Din start spun – Fast & Furious, privește, plângi și mori! La fel și cu Vin Diesel. Chiar dacă avem în față un film cu o cifră octanică extrem de ridicată, acesta este lipsit de glume fâsâite, anumite acțiuni care o dau în SF, fără doamne care mai de care mai înzestrate din punct de vedere al formelor afrodisiace sau mai știu eu ce. Gran Turismo este un film legit, cinstit, corect și foarte veridic cu mașini.

Și ca să râmân pe zona asta, umorul este livrat corect și unde trebuie într-un mod excepțional, partea comică fiind distribuită în mare parte de Jack, în special în momentele de la antrenamentele cu tinerii piloți.

Regia lui Blomkamp este clară și curată, dar și energică și haotică, ceea ce face un film captivant din punct de vedere vizual. Simți cu adevărat emoția și pericolul cursei care paște la fiecare viraj.

Și dacă tot am precizat puțin mai devreme de cifra octanică, eeeei bineee…..Apoi când se calcă pedala de accelerație, chiar nu e de glumă, pentru că atmosfera este amețitoare și palpitantă, de te transpune chiar în mijlocul cursei, iar micile detalii provenite din jocul de PlayStation vin perfect la pachet și aici mă refer la clasamentul piloților, poziția reală a acestora în cursă, tot felul de mișcări/scheme, plus anumite tranziții joc video – viață reală.

Să nu mai vorbesc de sunet, care îți zdruncină timpanul și te face să vibrezi din toate oasele, amplificând mult mai mult vârtejul tumultuos al simțurilor și temperatura sângelui care fierbea în clocot.

Notă

În final, filmul poate reprezenta o lecție pentru noi, în care să nu ne pierdem speranța, cum cea mai frumoasă meserie din lume este pasiunea noastră, și să nu renunțăm niciodată la visuri, pentru că viitorul nostru este clădit prin acestea.

Și în sfârșit găsesc un film cu mașini care să-mi placă cu adevărat.

Iar cu acest Gran Turismo se cam spală păcatele în urma eșecului dezastruos numit Uncharted altă adaptare după un joc PlayStation, dar cu acest film împreună cu fabulosul prim sezon din serialul The Last of Us, aria cinematografică Sony urcă pe o pantă ascendentă.