#161 IMDB

Astăzi luăm la disecat Gone with the Wind regizat de Victor Fleming – câștigătorul a opt Oscar-uri, mult prea lăudatul film cu o durată titanică de 4 ore.

Sinopsis

Povestea se concentrează pe viața lui Scarlett O’Hara (interpretată de Vivien Leigh), o tânără frumoasă și egoistă, care trăiește în proprietatea familiei numită Tara.

În centrul poveștii se află relația pasională dintre Scarlett și Ashley Wilkes (interpretat de Leslie Howard), dar Ashley se căsătorește cu Melanie Hamilton (interpretată de Olivia de Havilland). În ciuda sentimentelor lui Ashley față de Melanie, Scarlett continuă să îl dorească și să lupte pentru dragostea lui.

Pe măsură ce Războiul Civil avansează și viața în sud se schimbă drastic, Scarlett se confruntă cu greutăți și pierderi. Ea devine o femeie puternică și hotărâtă, hotărâtă să-și protejeze familia și proprietatea, Tara, care este afectată de război.

În timpul căutărilor sale pentru a supraviețui și pentru a-și menține statutul social, Scarlett întâlnește un bărbat charismatic pe nume Rhett Butler (interpretat de Clark Gable). Relația lor tumultuoasă și interacțiunile lor pasionale adaugă un nou element intrigant poveștii.

Pe măsură ce evenimentele războiului și reconstrucției sociale se desfășoară în fundal, destinul lui Scarlett și al celor din jurul ei se schimbă în mod dramatic.

Execuție

Ok, acum sper să nu fiu executat, dar pentru mine acest ” Gone with the Wind ” îl consider printre cele mai supraevaluate filme din istorie. Până la urmă, gusturile nu se discută, plus că, nu sunt obligat să dau 9 și 10 tuturor filmelor, doar de dragul că sunt considerate capodopere.

Mai întâi să luăm părțile bune.

Primesc un os pentru că am văzut filmul fără absolut nicio pauză? Chiar nu am avut nicio problemă cu durata, pățesc probleme de genu’ la filme de 90 de minute sau de de 2 ore, dar la mamutul ăsta de film, chiar nu am avut nicio problemă legată de acest aspect.

Putea fi spusă povestea în mai puțin de 4 ore? Eu zic că da! Pe multe segmente, filmul o lălăie îngrozitor de mult, neadăugând pic de substanță în poveste sau în construcția personajelor.

Din punct de vedere vizual, acest film este o bijuterie. De la cadrele cu peisaje largi, la costumele elaborate și detaliate, până la utilizarea culorilor și a efectelor vizuale avansate pentru perioada respectivă, regizorul Victor Fleming și echipa sa de producție au creat o experiență vizuală captivantă și memorabilă.

Costumele sunt o altă componentă esențială a vizualului. Designerul de costume, Walter Plunkett, a creat o colecție impresionantă de rochii elegante, pălării sofisticate și uniforme militare detaliate. Fiecare costum se potrivește perfect caracterului și evoluției personajelor, subliniind stilurile și clasele sociale ale personajelor într-un mod subtil și autentic.

În plus, cinematografia filmului demonstrează măiestrie în utilizarea luminii, umbrelor și contrastelor, adăugând profunzime și dramatism scenei. Folosirea tehnicii de culoare ” Technicolor ” în scenele colorate (așa-numita „tehnică de colorare în trei straturi”) a fost un pas important în evoluția cinematografiei color din acea perioadă. Aceasta a contribuit la impresionanta redare a peisajelor și costumelor, oferind o calitate vizuală cu totul nouă și strălucitoare.

” Gone with the Wind ” oferă o privire captivantă asupra dramei și ororilor războiului, punând în lumină consecințele devastatoare ale conflictului armat asupra vieților oamenilor și a societății în ansamblu. Scenele cu sute și mii de morți și de răniți sunt cu adevărat cele mai sfâșietoare momente ale filmului, nu mai vorbesc de distrugirile materiale, case arse sau pur și simplu, rase de pe fața pământului.

Și acum să înceapă petrecerea! Și o zic în sens negativ.

Filmul este direct o telenovelă americană – spaniolă – turcă – indiană, și mai știu eu ce amalgam de genuri telenoviste. Siropoasă? Nu știu. Lacrimogenă? Niciodată! Și recunosc, deși îs băiat și am 20 de ani, nu mi-e rușine să recunosc că umplu șervețelele la un Notebook, Titanic, A Walk to Remember sau Best of Me. Am suflet, sunt sensibil, dar acum pentru cine să vărs lacrimi? Pentru o piți și un cocalar?

Cum mama dracului să rezonez cu un personaj precum Scarlet, cum pot să empatizez cu ea? Cum să fiu alături de o viperă profitoare, care a alergat după sabia lui Ashley, și care a sucit mințile unor nătărăi care au pus botul la vicleniile ei, și căsătorindu-se de atâtea ori pentru interes.

Rhett? Un gherțoi bogătaș, pus numai pe combinații și șmecherii, afemeiat, care crede că e foarte macho și cu sula mare dacă e dur cu o femeie.

Ultimul act este direct nebunie totală. Pe lângă că se fac niște salturi spațio – temporale, de nu îmi dădeam seama unde și ce se întâmplă, niște salturi fără nicio explicație. Oarecum le înțeleg, posibil având rol de a accelera povestea, că altfel, Război și Pace ar fi fost mic copil pe lângă acest film.

Să mai zic și de faptul că se moare în prostie? Multe decese fiind fără explicație sau chiar stupide, excepția fiind moartea unui copil, acolo înțelegând cauza, și indiferent de circumstanță, tre să fii de piatră sau de titanium să nu empatizezi cu așa ceva.

Notă

Pentru mine, acest ” Gone with the Wind ” reprezintă o mare dezamăgire. Când am văzut un șir de 8 statuete aurii, plus cuvinte mega laudative la adresa lui, plus și o producție de aproape 4 ore, mă așteptam la o poveste de dragoste care să mă facă să-mi rup părul din cap de emoție, și să închid filmul cu niște lecții învățate.

Cu ce să plec? Să nu alerg după fusta uneia ani de zile, că nu merită și că o să ajung singur pe lume.

Repet, pentru acei ani, producția este cu adevărat epică, și pot să înțeleg, nu că pot, chiar înțeleg impactul adus cinematografiei. Din punct de vedere vizual e pură literatură și artă pe ecran, segmentul adresat războiului este extraordinar de bine executat, nu mai discut de partea tehnică, de la camera – work, la sunet și coloană sonoră care sunt pur și simplu briliante și cu adevărat revoluționare pentru acea perioadă.

Dar povestea de dragoste extrem și extrem de lungită și stupidă și personajele care parcă prezintă tipologia cocalarilor de Ferentari sau pițipoancelor de Dorobanți trag extraordinar de mult filmul în jos.