După ce-am venit cu 2 povești despre Gojira, venite de la mama lor din Japonia, iată că a venit momentul să băgăm niște fise și la băieții americani.

Așadar, Godzilla ( 1998 ), regizat de Roland Emerich.

Sinopsis

Undeva prin zonele franceze, au loc nenumărate teste nucleare, iar o iguană este beneficiarul primordial care în urma ospățului radioactiv, aceasta, după ani și ani, devine temutul Gojira, sau Godzilla pe americănește.

Și mai departe ce se întâmplă?

A noastră șopârlă atomică iese din adâncurile oceanului și provoacă haos și distrugeri în New York City.

Execuție

Clar, nu pot să emit pretenții cerebrale de la un asemenea film, nici nu vreau să fac asta, dar aici, Roland Emerich a realizat o adevărată prăjeală.

În primul rând, ăsta nu-i Godzilla, e direct T-Rex pe steroizi, atât, în niciun caz nu poate fi denumit după legendara creatură.

În primele gânduri și idei generate de propria minte, am crezut că au existat anumite interdicții, ceva probleme de drepturi de autor, de nu s-a folosit design-ul arhicunoscut, canci, n-a fost nicio problemă.

Și mă repet, filmul nu poate fi numit așa, l-aș fi denumit Jurassic City sau alt nume original sau neoriginal, în niciun caz așa, și apropo de Jurassic, filmul pare o combinație între Jurassic Park și Aliens -ul lui James Cameron.

Scenariul este o căzătură apocaliptică, iar scriitura filmului mi-a demonstrat că personajele imbecile din filmele horror sunt adevărate minți intelectuale.

În primul rând, avem parte de o comedie romantică, între Dr. Niko Tatopoulos ( Matthew Broderick ) și Audrey ( Maria Pitillo ), un fir narativ stupid care nu-și avea rostul într-o asemenea poveste.

Și apropo de Tatopoulos, filmul ne bombardează cu glume pe seama numele lui, evident, poante fără niciun haz, măcar pe parte de umor vine Jean Reno, și acolo sincer, recunosc, am râs la unele dume grăite de către actorul francez.

Că tot am pomenit de personaje retardate, băi, momentan și personal, aceasta este cea mai cretină și tâmpită înfățișare a armatei americane – Îi știți pe stormtrooperii din Star Wars? Eh, sunt mizilic pe lângă soldații din film! 

În cazul de față, se putea face schimb de roluri, Godzilla să salveze orașul care se află în degringoladă în urma atacurilor armatei americane, nu de alta, dar băieții ratează orice rachetă, mitralieră sau glonte, și nimeresc numai în clădiri, doar în monstru nu țintesc.

Și băi!?!?! Cum mama dracului să fie moartea la un pas de tine și ție să-ți ardă de filmat? Cum? Ai ditamai monstrul în fața ta, și în loc să fugi de el, tu fugi după el, ca să ai material video.

Din punct de vedere al show-ului bombastic, filmul se prezintă ok-ish, efectele speciale sunt extrem de șubrede, abia de are o umbră pe el Godzilla, iar când acțiunea se desfășoară pe zi, e foarte dăunător pentru ochiul privitorului.

În schimb, se simte mai bine pe noapte, ceea ce-i perfect normal, iar acolo se trece ușor cu vederea peste efectele cu mult îmbătrânite, într-adevăr vorbim de 98′, dar în același timp, să nu uităm că în perioada respectivă am avut și un Independence Day, făcut de același Roland Emerich, plus, alte filme din catalogul de dezastre – Deep Impact sau Armageddon.

Coloana sonoră m-a amuzat teribil, sunt unele momente în care Godzilla se plimbă prin oraș, iar pe fundal avem o muzică desprinsă parcă din clasicele animații Disney, neavând nicio treabă cu tensiunea și spaima transmise de scenele respective.

Notă

Poate că sunt mult prea acid cu un astfel de film, și înțeleg că la un asemenea film trebuie să-mi scot creierul din priză, dar filmul ăsta mi s-a părut o jignire și pentru creierul scos din funcțiune.

Pare-se că Warner Bros este un SMURD al francizelor, precum epoca Nolan ( fost colaborator WB ) care a readus la viață o franciză Batman care a fost absolut devastată, iată că recent i-a venit rândul și grupului de șopârle și gorile titanice prin acest Monster – Verse.

Filmul mi s-a părut mai mult o parodie / comedie, decât un film de acțiune, în plus, mi s-a părut și foarte lung, durata acestuia fiind de aproximativ 2 ore și 20 de minute.

Inițial, voiam să-i acord filmului o notă puțin mai mare, dar mi-am amintit de nota acordată la Shin Gojira, film care, chit că nu m-a impresionat foarte tare, măcar a fost ceva mai cerebral și original în abordare.