Hai să o dăm parte-n parte și cu ultimul film din această duologie cu și despre Fantastic Four, mai exact – Fantastic Four: Rise of the Silver Surfer.

SINOPSIS

Familia Fantastic este acum celebră și respectată în lume, iar mai nou. Reed și Sue se pregătesc pentru nunta lor.

Însă planurile le sunt date peste cap când planeta este amenințată de evenimente inexplicabile și catastrofice, inclusiv vreme extremă și cratere uriașe care apar în diverse colțuri ale lumii.

Echipa descoperă curând că aceste fenomene sunt cauzate de Silver Surfer (vocea și interpretarea prin motion capture – Doug Jones și Laurence Fishburne), un mesager intergalactic cu o placă argintie care survolează Pământul, acesta fiind sluga lui Galactus, un devorator de planete care călătorește prin galaxie, absorbind energia planetelor și lăsându-le fără viață.

În încercarea de a descoperi motivul acțiunilor lui Silver Surfer și de a-l opri, Fantastic Four colaborează cu forțele militare și guvernamentale, forțe care între timp se aliază cu înviatul din morți Dr. Doom (Julian McMahon).

EXECUȚIE

Spre deosebire de primul film, avem o creștere în buget de 30 de milioane de dolari, și asta se observă, efectele speciale fiind cât de cât îmbunătățite, ba chiar extrem de îndrăznețe în unele momente, în special în ultimul act al filmului.

De asemenea, dacă tot am folosit termenul de ” îndrăzneț ” , acest cuvânt trebuie să-l atribui și poveștii, care, deși nu se numără printre cele mai reușite filme cu supereroi, n-am cum să nu apreciez curajul de a veni cu o asemenea idee, mai ales în acei ani – INTRODUCEREA LUI GALACTUS.

Însă, aici vine și marea problemă, idee colosală dar foarte prost executată, iar asta survine din mai mulți factori, unu’ fiind durata extrem de redusă – 90 de minute, consider că o asemenea poveste merită exploatată în cel puțin 2 ore și ceva, în niciun caz într-o durată atât de scurtă.

Personajul lui Silver Surfer este destul de interesant, mai ales atunci când îi cunoaștem povestea din spate, ca să nu mai zic de abilitățile sale, de expresiile și mișcările corpului său, și chiar pot să susțin că este printre cele mai subapreciate personaje de la Marvel.

Însă, Galactus înfățișat printr-un nor gazos? NU și NU! Dar în același timp, să-l aduci pe Galactus la înfățișarea consacrată și să-l mai și înzestrezi la puterea sa reală, ei bine, lucruri cam aproape imposibile dacă ne raportăm la perioadă respectivă și la resursele limitate atunci.

Și dacă tot suntem la capitolul personaje negative, hai să-l iau în colimator și pe Dr. Doom care se prezintă la același nivel execrabil aidoma primei părți. N-o să mai discut despre personaj și despre interpretare, doar rugați-vă să avem parte din partea lui Robert Downey Jr. de poate cea mai bună interpretare din toate timpurile a personajului Victor Von Doom, atât.

Să sperăm totuși că prin aducerea Fantastic Four la Disney / Marvel se va facă dreptate unor personaje precum Silver Surfer, Galactus și Dr. Doom.

Ba chiar în unele momente filmul suferă de aceeași boală avută de clasicul Spider – Man 3, film haotic cauzat de mult prea mulți antagoniști.

În rest, filmul nu diferă mult față de prima parte, hai să zicem că acțiunea este mult mai spectaculoasă, și chiar este, dar este prea puțină pentru un film de 90 de minute.

Pur și simplu, când simți că începe acțiunea cu adevărat vine o ceartă între Susan și Reed, o bună parte din film este dedicată acestui segment legat de nunta acestora. Pe bune? Ok, mi-ai oferit 25 de minute cu și despre nuntă, gata, dă-mi tărăboi și acțiune, nu comedie romantică.

Scenariul este același, glume peste glume, acestea fiind susținute de Johnny Storm și The Thing, clasicul cameo cu regretatul Stan Lee și acțiunea foarte previzibilă.

NOTĂ

Se vede o oarecare îmbunătățire față de primul film, însă consider că adevărata problemă vine de la prea marele curaj avut de a ecraniza o poveste de magnitudinea respectivă.

Mă repet, din punctul meu de vedere sunt niște filme mult prea hulite, și da, nu sunt niște filme foarte bune, dar nici niște materiale de salubrizare.

Iar din ce-am citit de la unii fani înfocați, filmul este destul de bine adaptat după materialele sursă, dar în continuare o să repet – Mult prea mult curaj având în vedere perioada respectivă.

Dar, apreciez ideea și curajul avut, parcă mai bine curajos și să știi că ai dat tot ce-ai avut mai bun din tine, decât laș și cu regrete, iar prin acest argument mă face să cresc puțin cota filmului față de cel precedent.